GALERIE FOTO 30 de ani de la catastrofa aviatică de la Balotești. Cum e păstrată memoria victimelor la locul accidentului

31 martie 2025, ziua care a marcat pentru totdeauna aviația românească. S-au împlinit exact 30 de ani de la tragedia aviatică petrecută la Balotești, cea mai gravă din istoria aviației civile din România.

Pe 31 martie 1995, avionul Airbus A310-324, aparținând companiei TAROM și având destinația Bruxelles, s-a prăbușit la doar două minute după decolarea de pe Aeroportul Otopeni. La bord se aflau 60 de persoane – 49 de pasageri și 11 membri ai echipajului. Din păcate, niciunul dintre aceștia nu a supraviețuit accidentului.

Zborul ROT371 s-a încheiat brusc, în jurul orei 09:08, pe un câmp situat lângă localitatea Balotești, în județul Ilfov.

Anchetele ulterioare au scos la iveală faptul că accidentul a fost provocat de o serie de circumstanțe tehnice și umane complexe, printre care reducerea bruscă a puterii unuia dintre motoare și dificultățile piloților de a stabiliza avionul în timp util.

Memoria victimelor, păstrată vie prin voluntariat și implicare

Astăzi, la trei decenii de la eveniment, memoria celor dispăruți este păstrată vie prin implicarea Asociației „Iubim Aviația”, care din 2020 se îngrijește activ de Memorialul Victimelor de la Balotești.

Înaintea implicării acestei organizații, încă din anul 2017, Călin Pîrlog a început, voluntar, întreținerea acestui monument ridicat în apropierea locului accidentului.

Citește și: VIDEO EXCLUSIV! Marturia socanta a fratelui uneia dintre victimele de la Balotesti: "Am recunoscut doar o portiune din gat si mana dupa bijuterii" Vezi in ce hal s-a purtat Guvernul roman cu familiile indoliate. Iar calvarul continua!

Din 2020, Călin Pîrlog beneficiază de sprijinul constant al voluntarilor din cadrul asociației „Iubim Aviația”, cu care a legat o colaborare strânsă.

Împreună, aceștia curăță periodic zona, vopsesc monumentul și adună resturile care încă mai ies la suprafață, fragmente de avion sau obiecte personale ale victimelor. Pentru o mai bună protecție și păstrare a memoriei celor pierduți, voluntarii au construit cutii speciale din plexiglas pentru depozitarea lumânărilor aprinse și a micilor bucăți de aeronavă recuperate din sol.

Ambasadorul Belgiei, prezent la comemorare

Ceremonia din acest an a fost marcată de prezența Excelenței Sale Jean Cornet d’Elzius, Ambasadorul Regatului Belgiei în România. Oficialul a fost alături de voluntari și reprezentanții asociației pentru a aduce un omagiu tuturor victimelor, printre care s-au aflat și cetățeni belgieni.

Evenimentul a fost unul sobru, axat pe comemorare și pe recunoașterea rolului pe care acești oameni l-au avut în viața celor din jur, fiind amintiți ca prieteni, colegi, părinți sau bunici, oameni care au marcat pozitiv viețile multor familii și comunități.

Sprijin financiar din partea comunității

Activitatea Asociației „Iubim Aviația” este susținută inclusiv prin donațiile venite din partea oamenilor pasionați de aviație, care achiziționează vouchere pentru zboruri cadou. Fondurile astfel obținute contribuie direct la întreținerea Memorialului, asigurându-se astfel că amintirea victimelor nu va fi niciodată uitată și că locul tragediei va continua să fie tratat cu respect și grijă.

Cine sunt victimele comemorate astăzi?

Astăzi, au fost amintiți cei 60 de oameni care și-au pierdut viața la Balotești. Printre aceșia se află atât membri ai echipajului – precum comandantul Ilie Bătănoiu și copilotul Ionel Stoi – cât și pasageri proveniți din diverse țări: România, Belgia, Franța, Statele Unite, Olanda și Thailanda.

Lista completă a victimelor, gravată pe memorialul de la Balotești, include nume precum Marc De Baere, Victoria Bălănescu, Constantin Buză, Adriana Comeagă, Frank Heyse, Norman și Virginia Hoyt, Camelia Cristina Mihăilescu, Henri și Sally Minkowski, Georges Rousseaux, Ray G. Vanheusden și alții. Toți aceștia au avut familii și prieteni care, chiar și după 30 de ani, continuă să le cinstească memoria.

În fiecare an, pe 31 martie, acești oameni sunt amintiți nu doar pentru circumstanțele tragice în care și-au pierdut viața, ci și pentru modul în care au trăit și au influențat pozitiv lumea din jurul lor. Astfel, prin implicarea comunității și a voluntarilor, locul tragediei din 1995 continuă să rămână un simbol al solidarității și respectului față de cei dispăruți.

Citește și: Două fete au supraviețuit 12 ore pe aripa unui avion prăbușit într-un lac înghețat din Alaska

În spatele accidentului, dramele tăcute ale celor rămași în urmă

Pentru cei mai mulți dintre români, tragedia aviatică de la Balotești este astăzi doar o filă de istorie uitată, un eveniment vag cunoscut. Dar dincolo de date, cifre și rapoarte tehnice, accidentul ascunde povești tragice, încărcate de durerea profundă a familiilor care și-au văzut destinele zdrobite pentru totdeauna.

Printre aceste povești se remarcă drama familiei Jurcovan. Doina Jurcovan era însoțitoare de zbor în avionul prăbușit pe câmpul de lângă Balotești. În mod dramatic, Doina nici măcar nu ar fi trebuit să fie la bordul acelei aeronave. Ea acceptase în ultimul moment să înlocuiască o colegă, fără să știe că tocmai această alegere banală avea să-i decidă soarta. Dar pentru familia Jurcovan, tragedia nu începea în acea zi fatidică din martie 1995, ci cu mult înainte.

Cu doar câțiva ani mai devreme, pe 28 decembrie 1989, Valter Jurcovan, soțul Doinei și pilot al companiei Tarom, își pierduse viața într-un alt accident aviatic controversat. Avionul AN-24 pe care îl pilota către Belgrad s-a prăbușit pe un câmp din localitatea Vișina, în județul Dâmbovița. Oficial, accidentul a fost pus pe seama condițiilor meteo nefavorabile. Neoficial, au circulat zvonuri conform cărora aeronava ar fi fost doborâtă intenționat, pentru că la bord s-ar fi aflat un presupus spion, purtând dovezi video despre Revoluție. „ A fost doborât pentru că la bord era cineva care trebuia să dispară cu tot cu dovezi ”, declara în 1995 Cezar Jurcovan, fost aviator și tatăl pilotului dispărut. Și Valter era la manșa acelui avion pentru că înlocuia un coleg, iar tatăl său avea să piară, tot în 1995, în urma unui accident rutier.

Citește și: Ipoteza SOC Accidentul aviatic de la Balotesti a fost „executie la comanda”?

Drama nu s-a oprit nici acolo. În urma celor două tragedii, Bogdan Jurcovan, fiul Doinei și al lui Valter, avea să crească singur, crescut de bunica sa din partea tatălui. Copilul, marcat de pierderea ambilor părinți, își exprima încă de la 11 ani dorința de a deveni pilot, urmând exemplul tatălui și bunicului său. Dar destinul nu i-a permis să-și îndeplinească acest vis.

Pe 1 mai 2001, la numai 17 ani, Bogdan și-a pierdut viața într-un accident absurd și dureros. În timp ce se afla la joacă în pădurea Băneasa, băiatul s-a urcat pe un vagon de tren abandonat, fără să știe că acesta se afla sub tensiune. Astfel, în mod tragic, destinul familiei Jurcovan s-a frânt definitiv, sub povara unei dureri care pare imposibil de înțeles sau acceptat.

Presimțirea sumbră a soției căpitanului Bătănoiu

O altă mărturie tulburătoare legată de accidentul de la Balotești este cea a Stelei Bătănoiu, soția comandantului cursei ROT371, Ilie Bătănoiu. În dimineața tragediei, femeia povestea că simțise cum ceva straniu, inexplicabil, i-a marcat acea zi: „ Înainte să plece spre aeroport, Ilie a mâncat, m-a sărutat și mi-a zis simplu: «Mă întorc la ora 6». Trăiam cu gândul că se întoarce și nu știam când și dacă îl voi mai vedea vreodată. În acea dimineață, pe birou aveam o ceașcă plină cu cafea. Puțin după ora 9:00, fără să fie atinsă de cineva, ceașca s-a răsturnat brusc, iar cafeaua s-a vărsat pe mine ”, mărturisea atunci, profund marcată, Stela Bătănoiu.

În aceleași momente în care ceașca se răsturna inexplicabil, Ilie Bătănoiu devenea una dintre primele victime ale tragediei, în cabina de pilotaj a avionului care tocmai se prăbușea pe câmpul înghețat de la Balotești.

Astfel, la 30 de ani distanță, accidentul aviatic de la Balotești rămâne o tragedie cu multiple chipuri, ce poartă în spatele său istorii de viață dureroase și destinuri frânte prea devreme, tragedii ascunse în umbra unui eveniment aproape uitat de opinia publică, dar încă viu în memoria celor care i-au supraviețuit indirect.

O ironie amară a sorții: Copilotul Ionel Stoi apărea într-o imagine promoțională chiar lângă avionul prăbușit

Uneori, viața pare să lase indicii ciudate, greu de înțeles și încărcate de ironie. Exact cu un an înainte ca destinul tragic al zborului ROT371 să se împlinească la Balotești, compania TAROM aniversa cu mândrie 40 de ani de existență.

În 1994, cu ocazia acestei aniversări, compania pregătise materiale promoționale speciale, printre care și o vedere ilustrată menită să evidențieze profesionalismul și siguranța oferită de operatorul aerian român.

Imaginea, realizată chiar în fața avionului Airbus A310-324 „Muntenia”, cu înmatricularea clar vizibilă YR-LCC, înfățișa patru membri ai echipajului, doi piloți și două stewardese, cu zâmbete largi și sigure, simbolizând siguranța și încrederea într-un zbor fără probleme. Nimeni nu ar fi putut bănui că această fotografie va deveni ulterior o mărturie stranie și încărcată de semnificații ascunse.

Printre cei surprinși în imagine se afla și copilotul Ionel Stoi, cel care, exact un an mai târziu, avea să ocupe locul secund în cabina de pilotaj a aceleiași aeronave „Muntenia” și care avea să devină una dintre cele 60 de victime ale tragediei aviatice. Astfel, fotografia care în 1994 era un simbol al profesionalismului și al performanței, a căpătat peste noapte o încărcătură sumbră și o ironie amară, inexplicabilă.

Coincidența tulburătoare din spatele imaginii este greu de ignorat și accentuează și mai mult misterul și durerea care au rămas, după 30 de ani, atașate destinului acestui avion și al celor care l-au operat. Într-un mod greu de explicat logic, realitatea părea să fi anticipat, într-un fel subtil și tragic, evenimentul care avea să zguduie pentru totdeauna aviația românească. Această fotografie, aparent banală, păstrează și astăzi în ea un mister profund și o întrebare imposibilă: cât din destinul nostru este deja scris și cât rămâne o simplă coincidență a vieții?

surse foto: Asociația Iubim Aviația & arhivă Evenimentul zilei