8 ani de la anexarea Crimeei de către Rusia. Ce similarități există în cazul regiunilor Donetk și Luhansk din Ucraina
Anexarea Crimeii de către Federația Rusă se referă la un proces politico-militar, care a avut loc în 2014, prin care Peninsula Crimeea, la acel timp parte a Ucrainei, a intrat sub controlul Rusiei și a fost integrată cu forța ca doi subiecți federali - Republica Crimeea și orașul federal Sevastopol.
Până în anul 2013, în Ucraina s-a format un vector pentru apropierea de UE. După negocieri îndelungate, conducerea Ucrainei nu a fost împotriva semnării acordului de asociere cu UE în noiembrie 2013, însă conducerea superioară a Rusiei s-a opus categoric, așa cum au afirmat în repetate rânduri.
Au trecut 8 ani de când Vladimir Putin a semnat acordul de alipire a Crimeei la Rusia
Președintele Ucrainei, Viktor Ianukovici, și prim-ministrul Ucrainei Nikolai Azarov au refuzat să semneze acordul de asociere cu UE, се a dus la proteste în masă ale populației din Ucraina. Aceste acțiuni în Ucraina au fost denumite „Euromaidan”. În curând, cererile de asociere cu UE s-au transformat în cereri pentru demisia actualului conducător al țării și declanșarea alegerilor anticipate. După anunțul lor, pe 21 februarie Viktor Ianukovici a fugit din Ucraina, iar susținătorii Euromaidanului au preluat controlul asupra Parlamentului, guvernului și administrației prezidențiale.
În 2013, conducerea militară rusă, sub pretextul asigurării securității Jocurilor Olimpice de iarnă de la Soci, pe teritoriul Caucazului de Nord, în districtul militar sudic al Federației Ruse, a fost creat un grup separat de trupe cu un număr de 12.000 de militari, care a început să se antreneze pentru a bloca spațiul maritim și aerian.
Această grupare de trupe a fost consolidată suplimentar de unități din Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Federal de Securitate, Ministerul Situațiilor de Urgență și alte structuri de forță ale Federației Ruse, cu un număr de 61.000 de persoane.
În Ucraina, pe teritoriul Crimeii, s-a remarcat intensificarea antrenamentelor militare al Flotei rusești in Mării Negre, trupelor de coastă, si pușcașilor marini, care se antrenau in întărirea protecției obiectelor și capturarea lor.
În aceeași perioadă, nu au existat semnale care aratau că Rusia se pregatește pentru acțiuni agresive împotriva Ucrainei și a ocupării ulterioare a Crimeii.
În ianuarie 2014, toate structurele Flotei rusești din Marea Neagră au fost consolidate. Sub pretextul necesității de a asigura securitatea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Soci și a situației instabile din Ucraina, în perioada 20-28 februarie, s-a petrecut mișcarea secretă cu navele flotei rusesti in Marea Neagră, a unităților speciale din Rusia în Crimeea.
Despre pregatirea din timp a anexării Crimeii dovedește si faptul că prin ordinul Ministerului al Apărării Rus din 21 ianuarie 2014 a fost emisă Medalia «Pentru întoarcerea Crimeii»
În Ucraina, începutul ocupației se consideră perioada 20-22 februarie 2014, când Rusia a început acțiuni agresive deschise.
La 23 februarie 2014, sistemul de control al districtului militar sudic al forțelor armate Ruse a fost pus în alertă deplină, gruparea militară din Crimeea și Rusia a început o operațiune la scară largă pentru ocuparea Peninsulei Crimeea. In aceeași zi s-au încheiat Jocurile Olimpice de Iarnă de la Soci.
Președintele rus Vladimir Putin în 2015 într-un interviu pentru filmul «Crimeea. Drumul spre casă» a spus că, pe 23 februarie 2014, a fost comandată desfășurarea operațiunii militare în Crimeea.
La 17 martie 2014, Consiliul Suprem nelegitim al Crimeii, pe baza rezultatelor «referendumului», a adoptat o rezoluție «Despre independența Crimeii».
În aceeași zi, Vladimir Putin a semnat un decret prin care se recunoaște Crimeea ca stat independent.
Pe 18 martie la Curtea Constituțională a Rusiei a parvenit o cerere de la președintele Rusiei cu privire la verificarea constituționalității acordului de alipire a Crimeii la Federația Rusă. Cererea a fost primită spre examinare fără audiții publice și pe 19 martie Curtea Constituțională a declarat că acordul este în concordanță cu constituția. În aceeași zi Vladimir Putin a remis acordul spre ratificare la Duma de Stat.
Pe 20 martie Duma de Stat a ratificat acordul cu un singur vot contra.
Pe 21 martie acordul a fost ratificat și de către Consiliul Federației și a fost adoptată o lege constituțională federală referitoare la formarea a două noi subiecte federale ale Rusiei. Pe 21 martie Vladimir Putin a semnat legea de ratificare a acordului de alipire Crimeii și legea constituțională federală cu privire la procedura de integrare a Crimeii și Sevastopolului în Federația Rusă și perioada de tranziție în integrarea noilor subiecte federale. În aceeași zi a fost creat districtul federal Crimeea. Reprezentantul împuternicit al președintelui Federației Ruse în Crimeea a fost numit Oleg Belabențev.
Pe 2 aprilie Putin, a semnat decretul de includere a Crimeii în districtul militar de sud.
Pe 11 aprilie au fost adoptate constituțiile Republicii Crimeea și a orașului cu însemnătate federală Sevastopol și tot în aceeași zi noile subiecte federale au fost incluse în Constituția Federației Ruse.
Din 25 aprilie 2014 între Crimeea și Ucraina a fost instituită „legal” unilateral frontiera de stat a Rusiei
Ce similarități există între anexarea Crimeei de către Rusia și regiunile Donetk și Luhansk din Ucraina
În 2014, zonele separatiste din jurul lor s-au desprins de Ucraina. Rusia le controlează tot mai clar.
Gestul Rusiei de a recunoaște regiunile separatiste din estul Ucrainei, Donețk și Luhansk, și mai cu seamă desfășurarea de trupe în aceste regiuni reprezintă mai mult decât un punct de cotitură.
Apărute în primăvara anului 2014 ca urmare a protestelor opoziției pro-vest și a schimbării puterii la Kiev, așa-numitele "republici populare" din Donețk și Luhansk cuprind aproximativ o treime din bazinul carbonifer Donbas și cele două capitale ale regiunilor cu același nume.
La fel ca în regiunea Ruhr, aceste zone au fost în trecut dens populate – aproximativ șase-șapte milioane de oameni trăiau aici.
Deși ambele zone sunt puternic marcate de industria cărbunelui și a oțelului, între ele există totuși diferențe majore. În timp ce Luhansk era considerată cea mai săracă regiune din Ucraina, Donețk, o metropolă cu milioane de locuitori, era cât de cât prosperă și unul dintre locurile de desfășurare a Campionatului European de Fotbal din 2012.