"A făcut multe minuni". Procesiune cu moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou în București. Programul complet al slujbelor
Procesiune cu moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou în Capitală. Sunt încă trei zile de manifestări religioase importante în București, care se vor încheia duminică, 14 iulie cu scoaterea în procesiune a Sfintelor Moaște și așezarea spre închinare credincioșilor, în Baldachinul Sfinților, urmate de Sfânta Liturghie, săvârșită în Altarul de vară al Patriarhiei.
Procesiune cu moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou în Capitală
În ziua de sâmbătă, 13 iulie 2024, aniversăm 250 de ani de la Aducerea moaştelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou la Bucureşti (13 iulie 1774 – 13 iulie 2024).
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou a devenit ocrotitorul Capitalei odată cu așezarea moaștelor sale în Catedrala Mitropoliei, la 13 iulie 1774.
La data respectivă, datorită rugăminților bogatului și influentului boier Hagi Dimitrie, generalul Petru Saltîkov a dăruit moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou Mitropolitului Grigorie al II-lea al Ungrovlahiei (1760-1787).
Patriarhia Română organizează în perioada 10-14 iulie 2024 mai multe evenimente liturgice, după următorul program actualizat:
Vineri, 12 iulie 2024
7.00 – 9.00 – Sfânta Liturghie, săvârșită în Catedrala Patriarhală;
14.00-14.30
– Slujba de sfin ț ire a raclei Cuviosului, în Sala Europa Christiana a Palatului Patriarhiei, săvârșită de către Preafericitul Părinte Patriarh DANIEL, în prezența ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române;
15.45 – Scoaterea în procesiune și așezarea Sfintelor Moaște spre închinare credincioșilor, în Baldachinul Sfin
ț ilor;
16.00-19.00 – Slujba Privegherii, săvârșită în Altarul de var ă al Catedralei Patriarhale de către toți preacuvioșii părinți stareți ai mănăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor;
19.00-20.30 – Procesiunea cu moa ș tele Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou va avea loc pe următorul traseu: Catedrala Patriarhală – Biserica Sf. Nicolae-Vlădica – (Str. 11 Iunie) – Bd. Regina Maria – Pia ț a Unirii (bisericile Sf. Ioan-Pia ț ă, Sf. Anton-Curtea Veche) – Bd. Unirii – Aleea Dealul Mitropoliei – Catedrala Patriarhală;
Procesiunea, la care vor participa preoții și monahii din cuprinsul celor 13 protopopiate ale Arhiepiscopiei Bucureștilor, împreună cu credincioșii, va fi condusă de către Preasfințiții Părinți Episcopi-vicari: Varlaam Ploieșteanul, Paisie Sinaitul și Timotei Prahoveanul;
20.30-21.00 – Întâmpinarea procesiunii de către Preafericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în Altarul de vară.
Sâmbătă, 13 iulie 2024
06.00 – Scoaterea în procesiune a Sfintelor Moaște și așezarea spre închinare credincioșilor, în Baldachinul Sfin ț ilor;
07.00-08.30 – Slujba Miezonopticii și a Acatistului Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou;
08.30-12.00
– Sfânta Liturghie, săvârşită în Altarul de vară de către Preafericitul Părinte Patriarh DANIEL, împreună cu membrii Sfântului Sinod;
12.00-12.10 – citirea Actului Comemorativ;
12.10-12.30 – Predică şi cuvânt de mulţumire rostite de Preafericitul Părinte Patriarh DANIEL;
17.00-20.30 – Slujba Privegherii, săvârșită în Catedrala Patriarhală;
21.00
– Introducerea Sfintelor Moaște în Catedrala Patriarhală.
Duminică, 14 iulie 2024
07.00 – scoaterea în procesiune a Sfintelor Moaște și așezarea spre închinare credincioșilor, în Baldachinul Sfin ț ilor;
08.30-12.00 – Sfânta Liturghie, săvârșită în Altarul de var ă.
Procesiune cu moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou în Capitală
[Sursa foto: Ziarul Lumina]
Cine este Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou
Proclamarea oficială a Sfântului ca ocrotitor al Capitalei s-a făcut în vremea păstoririi Mitropolitului Filaret al II-lea (1792-1793). În anul 1955, la propunerea Patriarhului Justinian Marina, Sfântul Sinod a proclamat generalizarea cultului Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou în întreaga Biserică Ortodoxă Română.
Personalitatea duhovnicească a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, trăitor în secolul al XIII-lea, originar din satul Basarabov situat în apropierea actualului oraș Ruse din Bulgaria, este una dintre cele mai iubite în spațiul sud-est european, mai ales românesc.
Ca ocrotitor spiritual al Bucureștiului, Sfântul Cuvios Dimitrie este reținut de memoria Bisericii noastre ca făcător de minuni, săvârșite în perioade de grea încercare asupra locuitorilor capitalei (epidemia de ciumă din 1813-1815, epidemia de holeră din 1831, marele incendiu din 1847 etc.).
Aducerea în București a Sfintelor sale Moaște în anul 1774 este o mare binecuvântare pentru Biserica Ortodoxă Română, o mare bucurie și mângâiere pentru credincioșii Capitalei ţării noastre.
Cum a protejat Sfântul Dimitrie cel Nou Capitala
Între anii 1768 şi 1774, a avut loc un război devastator între ruşi şi turci, pe teritoriul României, dar şi în sudul Dunării, în Bulgaria de azi.
La finalul acestui război, generalul rus Petru Saltâcov a luat moaştele Sfântului Dimitrie pentru a le duce în Rusia. Ajungând în Bucureşti, generalul rus este rugat de negustorul Hagi Dimitrie şi de Mitropolitul Ţării Româneşti, Grigorie al II-lea, să lase sfintele moaşte aici, pentru suferinţele îndurate de români în timpul războiului.
În urma intervenţiei lor, moaştele au fost lăsate în Bucureşti, fiind aşezate în catedrala din Dealul Mitropoliei de unde Sfântul Dimitrie ocroteşte de 250 de ani Capitala României.
Prezenţa sfintelor sale moaşte în Bucureşti a transformat capitala noastră într-un important centru de pelerinaj. Evlavia faţă de Cuviosul Dimitrie este rezultatul ajutorului pe care creştinii l-au primit prin mijlocirile sale.
Ocrotitorul Bucureştilor a trăit în urmă cu opt veacuri, la sud de Dunăre, în preajma râului Lom, în localitatea Basarabov (după denumirea bulgărească) sau Basarabi (după denumirea românească), în timpul Imperiului vlaho-bulgar şi al dinastiei vlahe a Asăneştilor.
Înainte de a deveni călugăr, a fost păstor, potrivit Ziarului Lumina. În timpul cât a avut grijă de animalele celor ce trăiau în localitatea lui natală, s-a arătat un iubitor al liniştii şi rugăciunii, nelipsind în duminici şi sărbători de la slujbele ce se săvârşeau în biserică.
După anii petrecuţi ca păstor al necuvântătoarelor a ales să urmeze lui Hristos pe calea monahală. Mănăstirea unde s-a călugărit se afla într-o peşteră de pe râul Lom, nu departe de localitatea sa natală. Aici şi-a petrecut viaţa în nevoinţă duhovnicească, asceză şi rugăciune, ajungând la sfinţenie, scopul vieţii creştine.
Sfârşitul vieţii Cuviosului este unul de pateric, consemnat de filele de sinaxar: „Din tainică descoperire dumnezeiască, mai dinainte cunoscându-şi sfârşitul şi, culcându-se între două pietre mari ce se aflau acolo, aproape de peşteră, tocmai pe ţărmul Lomului, şi-a dat strălucitul său suflet în mâna lui Dumnezeu, iar mult truditul lui trup a rămas nevătămat între cele două pietre multă vreme”.
Minunile Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou
Prima minune după mutarea lui la viaţa veşnică este tocmai neputrezirea trupului său. A doua minune este descoperirea trupului său neputrezit chiar în albia râului Lom, după ce Cuviosul i-a apărut în vis unei copile, care era chinuită de un duh necurat, arătându-i locul şi spunându-i că, dacă vor fi scoase din râu sfintele sale moaşte, ea se va vindeca. În urma acestei viziuni, au fost descoperite moaştele sfântului şi aduse în satul său natal. Aici au fost aşezate în biserica satului.
Vestea minunată despre descoperirea moaştelor Cuviosului Dimitrie „s-a răspândit la creştinii de pe cele două maluri ale Dunării”, după cum precizează părintele profesor Ioan I. Rămureanu. Au început să se petreacă multe minuni. Toate acestea au făcut ca cinstirea sfântului să fie cunoscută în Balcani şi în voievodatele româneşti. Sfântul Cuvios Dimitrie a devenit cunoscut pentru vindecările minunate pe care le-a săvârşit, fiind considerat de mare ajutor în vreme de boli epidemice, iar creştinii au cerut ajutorul lui în astfel de situaţii de grea încercare.
Acest lucru îl mărturisesc şi locuitorii cetăţii Bucureştilor începând cu anul 1774, când Sfântul Dimitrie a devenit ocrotitorul oraşului, mai târziu, capitala României. De mai multe ori s-au făcut procesiuni cu sfintele sale moaşte în momente în care oraşul a fost afectat de calamităţi şi molime.
Astfel, în anul 1802 a fost un mare cutremur ce a afectat teritoriul de azi al României, în ziua de 14 octombrie, când o prăznuim pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. În Bucureşti, „preoţii, în frunte cu Mitropolitul Dositei (1793-1810), scot în procesiune, prin locurile unde era posibil, racla cu moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie. Această procesiune era realizată cu scopul de a linişti bucureştenii, îngroziţi de spaima cutremurului”, după cum se menţionează în lucrarea „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou- Viaţa şi minunile Ocrotitorului Bucureştilor”, coordonată de părintele arhimandrit Clement Haralam şi ierodiaconul Macarie Grigoriu.
Tot din această carte aflăm că în 1803, când în Ţara Românească domnea Constantin Ipsilanti, a fost secetă şi domnitorul l-a rugat pe Mitropolitul Dositei „să binecuvânteze oraşul afectat de secetă cu o procesiune cu moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou”. O altă secetă a fost în anul 1817, când s-a făcut o nouă procesiune cu moaştele Sfântului Dimitrie. „După această procesiune, pământul s-a îndestulat de ploaie” („Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou- Viaţa şi minunile Ocrotitorului Bucureştilor”, Editura Cuvântul Vieţii, Bucureşti, 2024).
În anul 1827, din nou oraşul a fost afectat de secetă. Maiorul Dimitrie Papazoglu relatează că „locuitorii Bucureştilor s-au rugat îndelung către Sfântul Cuvios Dimitrie, purtând sfintele sale moaşte în procesiune pe câmpurile din apropierea oraşului. La sfârşitul procesiunii, ploaia a început şi a durat timp de trei zile” („Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou- Viaţa şi minunile Ocrotitorului Bucureştilor”).
Cuviosul Dimitrie a izbăvit oraşul de molime. Prima dată, în timpul domniei voievodului Ioan Caragea (1812-1818), când Bucureștiul a fost lovit de ciumă. Constatând gravitatea situaţiei, domnitorul a cerut să fie scoase moaştele Cuviosului Dimitrie şi au fost purtate în procesiune în jurul oraşului. În timpul acestei procesiuni s-au înălţat rugăciuni către Bunul Dumnezeu pentru a izbăvi oraşul de molimă. Din acea zi a început să scadă în intensitate molima de ciumă şi Bucureştiul a fost izbăvit de această grea epidemie.
Un alt moment important când Sfântul Dimitrie cel Nou s-a arătat a fi ocrotitor al cetății Bucureştilor s-a petrecut în anul 1831. Atunci, orașul a suferit din cauza epidemiei de holeră. Cel care se ocupa cu administrarea Ţării Româneşti era generalul rus Pavel D. Kiseleff. Văzând dimensiunile epidemiei, a cerut ca moaştele Cuviosului Dimitrie să fie scoase în procesiune pe Câmpia Filaret, unde acum este Parcul Carol. În urma acestei procesiuni, a început să scadă numărul celor care mureau din cauza acestei molime.
Din lucrarea „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou- Viaţa şi minunile Ocrotitorului Bucureştilor” aflăm că el i-a ajutat pe bucureşteni şi în timpul epidemiei de angină difterică din anul 1870, când racla cu moaştele lui a fost dusă în zonele cele mai afectate ale Capitalei.
