A murit academicianul Dan Berindei. Celebrul istoric era descendent al familiei Brâncoveanu
Academicianul Dan Berindei a murit joi, 23 decembrie 2021, a anunţat Academia Română printr-un comunicat de presă. Dan Berindei era specialist în istoria modernă a României şi autorul a peste 90 de volume şi a peste 700 de articole şi studii apărute în prestigioase reviste ştiinţifice din ţară şi din străinătate.
Istoricul şi academicianul Dan Berindei a încetat din viață joi, 23 decembrie, la vârsta de 98 de ani. După cum notează Academia Română, Dan Berindei a fost o „personalitate marcantă a elitei intelectuale româneşti şi reprezentant de seamă al istoriografiei noastre”.
Istoricul Dan Berindei a deţinut două mandate consecutive de vicepreşedinte al Academiei Române (2006-2014) şi a condus în calitate de preşedinte Secţia de Ştiinţe istorice şi arheologie (1993-2005 şi 2016-2019), al cărei preşedinte de onoare
Dan Berindei a fost un descendent al familiei Brâncoveanu, cu rol capital în istoria şi cultura românească.
"A păstrat nobleţea şi distincţia acestei vechi familii aristocrate şi a cultivat de-a lungul întregii sale vieţi valori fundamentale, asumându-şi, în vremuri neprielnice, un destin pe care l-a trăit în adevăr, onestitate şi exigenţă de sine", transmite Academia Română.
Dan Berindei şi-a dedicat întreaga viaţă studiului istoriei şi a dezvoltat o excepţională carieră de-a lungul a peste şapte decenii.
Dan Berindei s-a născut la 3 noiembrie 1923 într-o familie de intelectuali cu rădăcini nobile, fiind una boierească de obârșie oltenească, atestată încă de la mijlocul secolul XVIII în Teleorman.
Străbunicul patern – arhitectul Dimitrie Berindei, a fost Ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Ion Ghica (1870-1871), fiind unul dintre membrii fondatori ai Partidului Național Liberal (24 mai 1875), iar străbunicul matern – Emil Costinescu, de repetate ori Ministru al Finanțelor (1902-1904, 1907-1910, 1914-1916).
O viață dedicată istoriei moderne a României
Dan Berindei a avut parte de o educație aleasă, cu profesori de talie națională precum George I. Brătianu, Constantin Giurescu, Dimitrie Gusti ori Tudor Vianu.
A fost admis în 1941 la Facultatea de Litere și Filosofie din București, secția Istorie. Își obține doctoratul în 1944 cu o teză despre "Oraşul Bucureşti, reşedinţă şi capitală a Ţării Româneşti (1459-1862)" și apoi, în 1945, publică primul său articol, „Revoluția din 1848 din Franța și tinerii români aflați la Paris”.
A fost prima scriere dintr-o serie de alte sute.
După absolvirea facultăţii, Dan Berindei devine cercetător şi secretar ştiinţific la Institutul de Studii şi Cercetări Balcanice (1946-1948), apoi asistent la Institutul de Istorie şi Filosofie al Academiei Române (1948-1952).
În perioada 1952-1955 a fost îndepărtat abuziv din cercetarea ştiinţifică de către regimul comunist aflat la putere.
A fost rechemat în 1955 şi a lucrat ca cercetător principal la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga" al Academiei Române vreme de 45 de ani. A deţinut funcţiile de secretar ştiinţific şi vicepreşedinte al consiliului ştiinţific.
După 1990, Dan Berindei a putut dezvolta o carieră didactică, fiind profesor asociat la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, la Universitatea "Politehnica" din Bucureşti şi Universitatea "Hyperion" din Bucureşti.
Dan Berindei a fost specialist în istoria modernă a României şi autorul, singur sau în colaborare, a peste 90 de volume şi a peste 700 de articole şi studii apărute în prestigioase reviste ştiinţifice din ţară şi din străinătate.
El a abordat aspecte referitoare la istoria politică şi socială a secolului al XIX-lea (revoluţiile din 1821 şi 1848, Unirea Principatelor, Războiul de Independenţă), la istoria economică, istoria culturii, a jurnalismului, a oraşului Bucureşti, istoria diplomaţiei şi relaţiile internaţionale.
Dan Berindei a fost secretar al Comitetului Naţional al Istoricilor Români (1977-1993) şi preşedintele acestuia (1993-2015). Membru în Societatea de Ştiinţe Istorice din România, Asociaţia de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale, Comisia de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române (vicepreşedinte 1971-1981, preşedinte din 1981).
Pentru excepţionala sa carieră de istoric şi profesor a fost ales doctor honoris causa al universităţilor din Craiova (2001), "Ovidius" din Constanţa (2007), "Valahia" din Târgovişte (2009) şi Universităţii de Vest din Timişoara (2009). Preşedinţia României i-a conferit două înalte ordine de stat: Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Cavaler (2002) şi Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Ofiţer (2016).