A suferit un transplant de ficat, iar acum e convinsa ca "a imprumutat” din gusturile tanarului cu al carui organ traieste! Senzationala poveste a unei femei din Pitesti care ii contrazice pe medici!
Doar in filme am putut vedea povesti cu oameni a caror viata s-a schimbat dupa un transplant de organe. Acolo am intalnit situatii in care oamenii respectivi isi amintesc diverse lucruri traite de cei ale caror organe le-au fost transplantate. Si totusi, cum se spune, uneori viata bate filmul!
G.S. este o femeie din Pitesti care a trecut prin multe in ultimii 15 ani. A acceptat sa ne spuna povestea ei desprinsa parca din filme, rugandu-ne doar sa nu-i divulgam identitatea.
“Totul a inceput in anul 2001, cand aveam varsta de 24 de ani. Am mers la spital, fiind suspecta de hepatita A. Nimic grav si nici spectaculos. Asta se intampla intr-o zi de joi. Vineri deja nu mai stiu nimic.
Cu interventii, am ajuns de la Pitesti, la un spital din Bucuresti, cu diagnosticul de pancreatita. Am fost operata, insa doctorii au constatat ca nu aveam nimic la pancreas.
##CITAT136##
In schimb, in urma investigatiilor au constat ca am o hepatita fulminanta si foarte agresiva.(...) Eram in coma de gradul 4, fara nici un semn vital. Sansele de supravietuire erau de 5%.
Am fost in coma sapte zile, iar in ziua de Rusalii, am inceput sa prind viata. Toti au ramas socati, nimeni nu mai credea ca voi trai. Am stat in Terapie doua luni, doar in pat de mi s-au atrofiat toti muschii. Ajunsesem un schelet. Am reinvatat sa merg, sa mananc, sa vorbesc”, povesteste G.S.
Dar chinurile tinerei nu aveau sa se sfarseasca aici.
Cativa ani, totul a fost bine. Insa, dupa alti ani, doctorii aveau sa-i dea o alta veste proasta: facuse ciroza hepatica si G.S. a ajuns in scurt timp pe lista de transplant.
“Au inceput drumuri tot mai dese la Fundeni. Drumuri pe care le faceam intotdeauna singura. N-am dat voie nimanui sa mearga cu mine. Pana-n ziua transplantului, nici un medic nu a cunoscut nici un membru al familiei mele.
A fost decizia mea! Din ce in ce ma degradam tot mai tare. Am stat 7 luni, zi de zi, in Fundeni asteptand un organ. A fost ingrozitor, zilele imi erau numarate. Dar Dumnezeu mi-a dat putere si rabdare si am rezistat pana la ziua cea mare, ziua in care am primit vestea ca s-a gasit un donator compatibil. Asta se intampla in seara zilei de 10.11.11. Am fost dusa in Terapie si dimineata, la ora 6 pe 11.11.11 a inceput transplantul. Totul a decurs bine si asa… am primit o noua viata. Pentru asta ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu si familiei donatorului care mi-a redat viata. Pentru sufletul lui, ma rog de atunci in fiecare zi”, povesteste G.S.
Femeia spune ca nu stie prea multe despre donatorul sau, in afara faptului ca era un tanar care a murit intr-un accident de motocicleta. Dar de atunci viata ei s-a schimbat, iar cand spune asta G.S nu se refera doar la faptul ca acum e bine, ca poate sa-si stranga baietelul in brate si ca a primit o noua sansa la viata.
“Medicii spun ca ficatul nu transmite informatii. Noi, primitorii, insa ii contrazicem”, ne spune femeia, care este convinsa ca a “imprumutat” din gusturile tanarului cu al carui ficat traieste.
“Sunt mai ferma in ceea ce fac. Nu suportam vinul, acum salivez doar cand il vad. Toate gusturile culinare mi s-au schimbat radical. Inainte iubeam florile, aveam sute de ghivece acasa. Acum nu mai am absolut nici o treaba cu ele, asa ca le-am donat pe toate scolii pentru ca se uscau la mine”, ne-a mai spus G.S.
Femeia spune ca intotdeauna aprinde cate o lumanare pentru sufletul celui care i-a redat viata si, daca ar fi posibil si i-ar cunoaste, i-ar strange in brate pe parintii tanarului de la care are ficatul. "Practic, o parte din copilul lor supravieţuieste in mine!"