Jurnalista Ana Soviany de la Trinitas TV a patruns in leprozeria de la Tichilesti, judetul Tulcea, acolo unde sunt internati ultimii 10 bolnavi din Romania dar si din Europa. Considerata o maladie eradicata la nivel global, lepra este astazi tratata, iar cei care inca mai sufera de aceasta boala pot trai o viata aproape normala.
Bolnavii de lepra provin din familii unde au existat cazuri de lepra: bunici, parinti, frati surori... Asta este primul lucru esential in aceasta boala. Faptul ca dumneavoastra va aflati in acest moment intr-un spital de lepra si pentru ca nu ati avut cazuri de lepra in familie, face aproape imposibil ca dumneavoastra sa va imbolnaviti de aceasta boala, mai ales in urma unei vizite scurte”, explica medicul Razvan Vasiliu, cel care si-a dedicat viata ingrijirii leprosilor.
Spitalul de la Tichilesti a fost construit in anii 20, pe locul unei foste manastiri. Aici erau adusi cei care erau exclusi si izgoniti din societate si ajungeau sa-si intemeieze propria comunitate.
„S-a construit un ansamblu de cladiri unde existau: cantina, pavilioane pentru locuit, iar biserica a fost de la inceput. Erau adusi, unii cu forta. Erau tineri, cu totii, au inceput sa se cunoasca intre ei, sa-si intemeieze familii.
Doamna Domnica, una dintre paciente, este nascuta la Tichilesti, din parinti bolnavi de lepra. Este casatorita, are un copil care este perfect sanatos. Asta pentru ca, intre timp, medicina a evoluat. Vine, insa, destul de des aici.
„Parintii mei au fost niste oameni deosebiti, cu toate ca erau loviti de o boala destul de crunta.
In trecut, cazurile de la Tichilesti erau de-a dreptul dramatice, insa doctorul Vasiliu spune ca niciodata n-a vazut un bolnav de lepra in depresie. Asta pentru ca sunt foarte credinciosi.
„Era o batrana, undeva in spatele acestor case, era casa ei. Acum s-a naruit. O chema „Draguta”, asa in se spunea. Nu avea ochi. Mainile erau mult stricate, iar picioare nu avea. Si totusi lumea ii spunea „Draguta”. Asa ii spuneam si eu. Si pe ea as numi-o in categoria sfintilor, fara rezerve. De ce? Erau afectati puternic fizic, dar ei continuau sa iubeasca oamenii. Nu se raportau la lume cu ura ci cu dragoste”, a mai povestit medicul la Trinitas.