Acatistul Bunei Vestiri: Când trebuie citit şi ce beneficii aduce?
Acatistul Bunei Vestiri este una dintre cele mai puternice rugăciuni care îndeplinește și cea mai profundă dorință a credincioșilor. Sărbătoarea Bunei Vestiri are loc pe data de 25 martie și este prima sărbătoare închinată Maicii Domnului. Iată când este bine să citești Acatistul Bunei Vestiri și care sunt beneficiile pe care le aduce!
Buna Vestire mai este cunoscută în popor și ca Ziua Cucului sau Blagoştevenia. Este praznicul zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil i-a vestit Fecioarei Maria că îl va naște pe Fiul lui Dumnezeu. În cinstea praznicului Bunei Vestiri s-au scris cântări alese. Printre cele mai cunoscute se numără Acatistul Bunei Vestiri. Iată când trebuie citit Acatistul Bunei Vestiri și care sunt beneficiile pe care le aduce!
Acatistul Bunei Vestiri este citit în fiecare zi în mănăstiri și la casele oamenilor, iar în cadrul bisericilor este citit în cadrul Deniei Acatistului din săptămâna a cincea a Postului Mare.
Pentru credincioșii care doresc să citească Acatistul acasă se spune că înainte trebuie să își pună o dorință pe care vor ca Dumnezeu să o îndeplinească. Acatistul Bunei Vestiri trebuie citit de 12 ori cu atenție, iar între citiri mintea trebuie să se odihnească. Cel mai bun moment pentru a citi Acatistul Bunei Vestiri este dimineața la trezire sau seara, chiar înainte de somn.
Se spune că mintea trebuie să fie atentă la ceea ce se citește, la sensul rugăciunii, iar dacă lucrurile scpaă de sub control, cel care citește trebuie să revină cu blândețe și răbdare în acel loc.
Ce beneficii aduce Acatistul Bunei Vestiri?
Acatistul Bunei Vestiri aduce liniște, alină sufletul și îi ajută pe cei care îl citesc în momentele grele. Se spune că celor care citesc Acatistul Bunei Vestiri le va fi îndeplinită chiar și cea mai profundă dorință pe care o au.
Motivul pentru care Acatistul Bunei Vestiri a fost introdus pentru citire în timpul Postului Paștelui nu este doar pentru apropierea de praznicul Bunei Vestiri, ci și pentru învățătura mariologica si hristologica pe care o are.
Acatistul Bunei Vestiri
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie Împărăția Ta, fie voia Ta, precum în Cer așa și pe pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.
Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi.
Ci, ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Icos 1:
Îngerul cel întîistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăimântat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea: Bucură-te, cea prin care răsare bucuria, Bucură-te, cea prin care piere blestemul, Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut, Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei, Bucură-te, înălțime, întru care anevoie se suie gândurile omenești, Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești, Bucură-te, că ești scaun Împăratului, Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate, Bucură-te, steaua, care arăți Soarele, Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări, Bucură-te, cea prin care se înnoiește făptura, Bucură-te, cea prin care Prunc Se face Făcătorul, Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 2:
Știindu-se pe sine sfânta întru curăție, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: Preaslăvitul tău glas cu anevoie se arată a fi primit sufletului meu, că naștere cu zămislire fără sămânță, cum îmi spui, cântând: Aliluia?
Icos 2:
Înțelesul cel greu de pătruns căutând Fecioara să-l înțeleagă, a grăit către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putință să Se nască Fiu, spune-mi? Iar el cu frică a zis: Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus, Bucură-te, încredințarea celor ce au trebuință de tăcere, Bucură-te, începătura minunilor lui Hristos, Bucură-te, capul poruncilor Lui, Bucură-te, scara Cerului, pe care S-a pogorât Dumnezeu, Bucură-te, pod care-i treci la Cer pe cei de pe pământ, Bucură-te, minune, care de îngeri ești mult slăvită, Bucură-te, ceea ce ești rană de mult plâns a diavolilor, Bucură-te, ceea ce ai născut Lumina cea neapusă, Bucură-te, ceea ce n-ai învățat pe nimeni în ce chip s-a petrecut, Bucură-te, ceea ce covârșești mintea celor înțelepți, Bucură-te, ceea ce luminezi gândurile celor credincioși, Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 3:
Puterea Celui de Sus a umbrit-o atunci, spre zămislire, pe cea care nu știa de nuntă, și pântecele ei cel cu bună roadă, ca o țarină dulce, l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mântuire, când vor cânta așa: Aliluia!
Având Fecioara primit în pântece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar pruncul acesteia, îndată cunoscând închinarea ei, s-a bucurat și, cu săltări în pântece, ca și cum ar fi cântat, a grăit către Născătoarea de Dumnezeu: Bucură-te, vița mlădiței celei ne-veștejite Bucură-te, câștigarea rodului celui fără de moarte, Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul iubirii de oameni, Bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul vieții noastre, Bucură-te, brazdă care ai crescut înmulțirea milelor, Bucură-te, masă care porți îndestularea milostivilor, Bucură-te, ceea ce înflorești Raiul desfătării, Bucură-te, ceea ce gătești adăpostire sufletelor, Bucură-te, tămâia rugăciunii celei primite, Bucură-te, curăția a toată lumea, Bucură-te, voia cea bună a lui Dumnezeu către noi, cei muritori, Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu, Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 4:
Vifor de gânduri necredincioase având în sine, înțeleptul Iosif s-a tulburat, uitându-se la tine, cea neamestecată cu nunta, gândind că ești furată de nuntă, tu, ceea ce ești fără de prihană. Iar când a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!
Icos 4:
Au auzit păstorii pe îngeri lăudând venirea lui Hristos în trup și, alergând la Acela ca la un păstor, L-au văzut ca pe un miel fără de prihană în brațele Mariei, pe care lăudând-o, au zis: Bucură-te, Maica Mielului și a Păstorului, Bucură-te, staulul oilor cuvântătoare, Bucură-te, ceea ce ești chinuire pentru vrăjmașii cei nevăzuți, Bucură-te, ceea ce deschizi ușile Raiului, Bucură-te, că cele cerești se bucură cu cele pământești, Bucură-te, că cele pământești dănțuiesc împreună cu cele cerești, Bucură-te, gura apostolilor cea fără de tăcere, Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de chinuri, Bucură-te, temeiul cel tare al credinței, Bucură-te, cunoștința harului cea luminoasă, Bucură-te, cea prin care s-a golit iadul, Bucură-te, cea prin care ne-am îmbrăcat cu slavă, Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzând-o magii, au mers pe urma luminii ei; și, ținând-o ca pe o făclie, cu dânsa căutau pe puternicul Împărat; și, ajungând la Cel neajuns, s-au bucurat cântându-I: Aliluia!
Icos 5:
Au văzut pruncii haldeilor în brațele Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om cu mâna; și, cunoscându-L a le fi Stăpân, deși luase chip de rob, s-au nevoit cu daruri a-I sluji Lui și a-i cânta celei binecuvântate: Bucură-te, Maica stelei celei neapuse, Bucură-te, raza zilei celei de taină, Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înșelăciunii, Bucură-te, ceea ce luminezi pe tăinuitorii Treimii, Bucură-te, ceea ce ai aruncat dintru dregătorie pe tiranul cel fără de omenie, Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos, iubitorul de oameni, Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit din slujirea cea idolească, Bucură-te, ceea ce ne curățești de lucrurile cele întinate, Bucură-te, ceea ce ai stins închinarea la foc, Bucură-te, ceea ce ne-ai potolit văpaia patimilor, Bucură-te, îndreptătoarea înțelepciunii celor credincioși, Bucură-te, veselia tuturor neamurilor, Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 6:
Vestitori purtători de Dumnezeu făcându-se magii, s-au întors în Babilon, săvârșind prorocia Ta; și, mărturisindu-Te tuturor pe Tine, Hristoase, au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu știa să cânte: Aliluia!
Icos 6:
Strălucind Tu în Egipt, Lumina adevărului, ai izgonit întunericul minciunii. Că idolii lui, Mântuitorule, nerăbdând tăria Ta, au căzut; iar cei ce s-au izbăvit de dânșii cântau către Născătoarea de Dumnezeu: Bucură-te, îndreptarea oamenilor, Bucură-te, căderea demonilor, Bucură-te, ceea ce ai zdrobit stăpânia înșelăciunii, Bucură-te, ceea ce ai vădit înșelăciunea idolească, Bucură-te, mare care ai înecat pe faraonul cel netrupesc, Bucură-te, piatră care ai adăpat pe cei însetați de viață, Bucură-te, stâlp de foc care povățuiești pe cei dintru întuneric, Bucură-te, acoperământul lumii cel mai lat decât norul, Bucură-te, hrană și potir cu mană, Bucură-te, slujitoarea bucuriei celei sfinte, Bucură-te, pământul făgăduinței, Bucură-te, izvorâtoare de miere și lapte, Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 7:
Vrând Simeon să se mute din veacul acesta înșelător, Te-ai dat lui ca un prunc, dar Te-ai făcut cunoscut lui și ca Dumnezeu desăvârșit. Pentru aceea s-a mirat de înțelepciunea Ta cea nespusă, cântând: Aliluia!
Icos 7:
Arătat-a făptură nouă arătându-Se Făcătorul nouă, celor ce suntem făcuți de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără de sămânță și păzindu-l întreg, precum a fost; ca noi, văzând minunea, să o lăudăm, grăind: Bucură-te, floarea nestricăciunii, Bucură-te, cununa înfrânării, Bucură-te, ceea ce ai strălucit chipul Învierii, Bucură-te, ceea ce ai arătat viața îngerească, Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioșii, Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, sub care mulți se odihnesc, Bucură-te, ceea ce ai purtat în pântece pe Îndreptătorul celor rătăciți, Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul celor robiți, Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui drept, Bucură-te, iertarea multor greșiți, Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală, Bucură-te, dragostea care biruiește toată dorirea, Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 8:
Văzând naștere minunată, să ne înstrăinăm de lume, mutându-ne mintea la Cer; că pentru aceasta Preaînaltul Dumnezeu pe pământ S-a arătat Om smerit, vrând să tragă la înălțime pe cei care-I cântă: Aliluia!
Icos 8:
Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de Sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că dumnezeiască pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, și naștere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea: Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput, Bucură-te, ușa tainei celei de cinste, Bucură-te, auzirea cea cu nepricepere pentru cei necredincioși, Bucură-te, lauda cea fără de îndoială a celor credincioși, Bucură-te, purtătoarea cea preasfântă a Celui ce este pe heruvimi, Bucură-te, sălașul cel preaslăvit al Celui ce este pe serafimi, Bucură-te, ceea ce ai adunat lucruri potrivnice întru una, Bucură-te, ceea ce ai unit fecioria și nașterea, Bucură-te, cea prin care s-a dezlegat călcarea poruncii, Bucură-te, cea prin care s-a deschis Raiul, Bucură-te, cheia Împărăției lui Hristos, Bucură-te, nădejdea bunătăților celor veșnice, Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 9:
Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării lui Hristos; că pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-a văzut Om apropiat tuturor, petrecând împreună cu noi și auzind de la toți: Aliluia!
Pe oratorii cei mult-vorbitori îi vedem tăcând ca niște pești fără de glas, despre tine, Născătoare de Dumnezeu, că nu se pricep să spună în ce chip și Fecioară ai rămas, și ai putut naște. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credință cântăm: Bucură-te, sălașul înțelepciunii lui Dumnezeu, Bucură-te, comoara rânduielii Lui, Bucură-te, ceea ce îi arăți pe filosofi neînțelepți, Bucură-te, ceea ce ai vădit pe cei meșteri la cuvânt a fi necuvântători, Bucură-te, că au înnebunit întrebătorii cei cumpliți, Bucură-te, că s-au veștejit făcătorii de basme, Bucură-te, ceea ce ai risipit vorbele cele încâlcite ale atenienilor, Bucură-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilor, Bucură-te, ceea ce ne-ai ridicat din adâncul necunoștinței, Bucură-te, ceea ce pe mulți i-ai luminat la minte, Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască, Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieți, Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 10:
Vrând să mântuiască lumea, Împodobitorul tuturor a venit la ea, așa cum Însuși făgăduise; și, Păstor fiind, ca un Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca și noi. Căci, cu asemănarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu aude: Aliluia!
Icos 10:
Zid ești fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și tuturor celor ce aleargă la tine, că Făcătorul cerului și al pământului te-a gătit pe tine, Curată, sălășluindu-Se în pântecele tău și învățând pe toți să îți cânte: Bucură-te, turnul fecioriei, Bucură-te, ușa mântuirii, Bucură-te, începătoarea prefacerii celei pline de înțeles, Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc, Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliți întru rușine, Bucură-te, că tu ai învățat pe cei lipsiți de minte, Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stricătorul gândurilor, Bucură-te, ceea ce ai născut pe Semănătorul curăției, Bucură-te, cămara nunții celei fără de sămânță, Bucură-te, ceea ce ai unit cu Domnul pe cei credincioși, Bucură-te, ceea ce între fecioare singură ai fost hrănitoare de prunc, Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinților, Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Împărate sfinte, de Ți-am aduce cântări și psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, căci se biruiește toată cântarea care se îndreaptă către mulțimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ți cântă: Aliluia!
Icos 11:
Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întuneric, o vedem pe Preasfânta Fecioară; că, aprinzând în sine Focul cel netrupesc, pe toți îi îndreptează spre cunoștința cea dumnezeiască ce luminează mintea cu raza ei și se cinstește cu chemarea aceasta: Bucură-te, raza Soarelui celui înțelegător, Bucură-te, raza Luminii celei neapuse, Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele, Bucură-te, ceea ce îi îngrozești pe vrăjmași ca un tunet, Bucură-te, că dintru tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină, Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe, Bucură-te, ceea ce te-ai arătat icoană a cristelniței, Bucură-te, ceea ce curățești întinăciunea păcatului, Bucură-te, baie, care speli conștiința, Bucură-te, pahar, care dai gust bucuriei, Bucură-te, mireasma mirosului celui bun al lui Hristos, Bucură-te, viața veseliei celei de taină, Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 12:
Vrând să dea har datoriilor celor de demult, Dezlegătorul tuturor datoriilor omenești a venit Singur la cei ce se îndepărtaseră de harul Lui și, rupând zapisul, aude de la toți cântarea: Aliluia!
Icos 12:
Cântând nașterea ta, te lăudăm toți, ca pe o biserică însuflețită, Născătoare de Dumnezeu; că, locuind în pântecele tău Domnul, Care ține toate cu mâna, a sfințit, a slăvit și a învățat pe toți să-ți cânte: Bucură-te, locașul lui Dumnezeu-Cuvântul, Bucură-te, sfântă care ești mai mare decât toți sfinții, Bucură-te, chivot poleit cu Duhul, Bucură-te, comoara vieții cea nedeșertată, Bucură-te, coroana cea scumpă a împăraților celor credincioși, Bucură-te, lauda cea de cinste a preoților cuvioși, Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii, Bucură-te, zidul cel nebiruit al Împărăției, Bucură-te, cea prin care se înalță biruințele, Bucură-te, cea prin care cad vrăjmașii, Bucură-te, tămăduirea trupului meu, Bucură-te, mântuirea sufletului meu, Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 13:
O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toți sfinții, primind acest dar de acum, izbăvește de toată ispita și scoate din chinul ce va să fie pe toți cei care-ți cântă: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)
Apoi iarăși se citește Icosul întâi și Condacul întâi:
Icos 1:
Îngerul cel întîistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăimântat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea: Bucură-te, cea prin care răsare bucuria, Bucură-te, cea prin care piere blestemul, Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut, Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei, Bucură-te, înălțime, întru care anevoie se suie gândurile omenești, Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești, Bucură-te, că ești scaun Împăratului, Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate, Bucură-te, steaua, care arăți Soarele, Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări, Bucură-te, cea prin care se înnoiește făptura, Bucură-te, cea prin care Prunc Se face Făcătorul, Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 1:
Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!