Amintirile lui ÎPS Pimen cu Patriarhul Teoctist, din timpul Facultății de Teologie

În vârstă de 90 de ani, ÎPS Pimen este internat în Capitală, după ce a fost infectat cu coronavirus.

Author: Petru Luca duminică 17 mai 2020 , 18:16

DISTRIBUIE
acest articol

În vârstă de 90 de ani, ÎPS Pimen este internat în Capitală, după ce a fost infectat cu coronavirus. Pe 20 aprilie, Pimen a fost adus de la Suceava cu elicopterul, fiind intubat o perioadă, când starea lui se agravase. Potrivit unor surse de la Matei Balș, arhiepiscopul a răspuns pozitiv unui tratament inovator, primind trei doze de plasmă hiperimună de la donatori vindecați.

Citeste si: IPS Teodosie, apel catre autoritati: "Am tacut pana acum! Ajunge! Biserica inchisa e o blasfemie"

Citeste si: IPS Pimen, in stare grava! Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor e intubat dupa ce a facut complicatii pulmonare

Într-un interviu publicat anul trecut de monitorulsv.ro, ÎPS Pimen a vorbit despre copilăria și tinerețea lui, amintind și despre rolul jucat în viața lui de fostul patriarh Teoctist, cu care s-a întâlnit în timpul Facultății de Teologie.

”Pentru copilul venit de la ţară, viaţa de liceu s-a dovedit a fi foarte dură. Chiar dacă învăţa, chiar dacă nu ieşea din cuvântul dascălilor şi al pedagogilor: "La liceu la noi era foarte multă disciplină. Era un pedagog, fost ofiţer, şi un altul care era civil. Nu aveam voie să mergem pe stradă pe aceeaşi parte cu fetele. Noi mergeam pe o parte a străzii, iar fetele pe cealaltă parte. Nu aveam voie să mergem la film decât cu pedagogul, nu aveam voie să mergem pe stradă decât între anumite ore.

Foarte greu de crezut. Era un liceu teoretic, din Râmnicu Sărat. La acest liceu intrau copiii de bani gata, profesori, avocaţi, preoţi, militari, funcţionari. Ţăranii mai puţin. Eram persecutaţi. De exemplu, pe mine mă scotea la tablă, la lecţii, cu fiul unui avocat. Dacă el ştia cât mine, lui îi punea notă mai mare, dacă ştia mai puţin decât mine, îi punea aceeaşi notă. Din <ţăran> nu ne mai scotea.
Era un singur dascăl, Săndulescu Nicu, care aşa bucurie mare avea când ştia, la ora de română, un fiu de ţăran. Era foarte apropiat de noi. Restul nu, dispreţ mare. Şi era trist pentru noi, fii de ţărani. Când am intrat la liceu, tata mi-a spus: <Ai fost tu premiant, într-un sătuc, dar la liceu, la oraş, e altceva>. Şi m-a dat la pregătit la un profesor care nu era în comisia de admitere, profesor de limbă franceză. Şi m-a pregătit el şi la matematică, şi la limba română şi am reuşit la liceu. Şi datorită faptului că m-a pregătit profesorul acesta de limbă franceză, după ce am intrat la liceu, după ce am început şcoala, am învăţat limba franceză ca apa. Mi-era ruşine. Era foarte sever. Te scotea la tablă şi nu ştiai. Te însemna cu creta pe frunte şi îţi dădea şi două palme. Te scotea şi a doua zi şi nu ştiai şi tot aşa îţi făcea, dar nu îţi punea notă. Te scotea şi a treia oară şi dacă ştiai, nota aceea ţi-o punea. Era spaima liceului".

Citeste si: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro

Citeste si: Cercetătorii au descoperit „timpul negativ” într-un experiment de fizică cuantică- antena3.ro

Citeste si: Iranul cere pacea în Orientul Mijlociu, la câteva zile după ce a atacat Israelul. Apelul lansat către Occident- wowbiz.ro

În anul trei de liceu s-a hotărât să-şi urmeze calea, chemarea spre Biserică: "La 17 ani am întrerupt liceul şi m-am transferat la seminar la Mănăstirea Neamţ, după ce am dat toate diferenţele. Lui tata nu i-a convenit să iau drumul vieţii monahale. El ar fi vrut să fiu preot de mir, pentru că în familie au fost şapte preoţi de mir, începând cu fratele mamei. Am plecat la mănăstire la 17 ani şi lui tata nu i-a convenit, pentru că eram un sprijin în gospodărie şi, în plus, ştia că viaţa la mănăstire era foarte grea. El voia foarte mult ca să fac o facultate. Era ambiţia lui şi era îndreptăţită. I-am spus că, după ce am să fac seminarul, la mănăstire, am să merg mai departe, la facultatea de teologie. Am terminat seminarul şi apoi am dat la facultatea de teologie şi am reuşit. Însă, părintele meu duhovnicesc, părintele Chelarie, a vorbit cu rectorul de atunci, viitorul patriarh Teoctist, şi a spus <Nu, trebuie retras>. Spunea părintele că programa analitică de la un seminar nu e suficientă pentru un viitor student. Eram călugăr şi m-am supus. Am venit la Mănăstirea Neamţului şi timp de doi ani de zile am citit, astfel încât, atunci când am mers la facultate, nu aveam nevoie de prea mult studiu pentru a întocmi lucrările de seminar. Mi-a prins bine. Aşa am putut să învăţ limba greacă foarte bine, în anul doi de facultate”, a rememorat ÎPS Pimen pentru sursa citată .