Bătălia de la Stalingrad din anul 1943 a fost una dintre cele mai sângereroase lupte din istoria omenirii. Totodată, bătălia de la Stalingrad mai este considerată de istorici drept cea mai mare confruntare din Al Doilea Război Mondial.
Bătălia de la Stalingrad 1943. De ce e considerată cea mai sângeroasă luptă din Al Doilea Război Mondial
Bătălia de la Stalingrad 1943. Marea bătălie din toamna anului 1942, prelungită şi în iarna ce a urmat, desfăşurată în sudul teritoriului sovietic, este cunoscută sub denumirea generică de „bătălia de la Stalingrad”.
La Stalingrad, numit Volgograd în prezent, un oraş în care în acel timp trăiau 500.000
Numărul victimelor, al răniţilor şi al dispăruţilor a fost estimat la aproape două milioane de oameni, conform unor istorici. Contraofensiva sovietică din toamna anului 1942 a dus în la încercuirea şi înfrângera forţelor germane, iar victoria sovieticilor a marcat începutul eliberării URSS şi a prevestit în final victoria din 1945 a Aliaţilor asupra Germaniei Naziste.
Bătălia de la Stalingrad 1943. De ce e considerată cea mai sângeroasă luptă din Al Doilea Război Mondial
Citeste si: Top 10 cele mai puternice armate din lume în topul Global FirePower
Pe atunci, peste 1.000 de tone de bombe au fost aruncate asupra oraşului sovietic, care în primele zile ale asediului a fost devastat. Sovieticii nu s-au predat. „Bombardarea masivă a oraşului a început la 23 august 1942 imediat după cină. În două zile, oraşul a fost distrus. Cartierul central unde am trăit a fost primul care a fost distrus. A fost una dintre cele mai oribile zile: pământul literalmente tremura. Era terifiant. Ne-am refugiat într-un adăpost anti-bombardament. A doua zi, casa noastră a dispărut. Nu mai rămăsesem decât cu lenjeria de corp”, declara Serafimovich Kryzhanovsky, un supravieţutor al bombardamentelor, care avea atunci 12 ani.
Peste 200.000 de civili au murit în bătălina de la Stalingrad sau au fost daţi dispăruţi în timpul asedierii Stalingradului, potrivit unor mărturii. Alte cifre prezentate de istorici se ridică la 43.000 numărul victimelor din rândul populaţiei civile. Numărul mare al morţilor şi dispăruţilor a fost cauzat şi de faptul că Stalin ar fi interzis evacuarea oraşului de pe malul Volgăi. În lipsa proviziilor, localnicii au trecut printr-un calvar prelungit. Pentru unii dintre ei, cartofii au rămas una dintre puţinele surse de hrană.
Citeste si: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii- catena.ro
„Rezervoarele de petrol din apropierea Volgăi au fost bombardate, iar râul s-a transformat într-un şarpe de foc. Când bombele incendiare cădeau în jurul nostru, ne grăbeam să pârlim cartofii”, susținea
Valentina Savelyeva, o altă suravieţuitoare.Casele lor fiind distruse, multe familii s-au refugiat pe malul Volgăi, iar în lipsa alimentelor au ajuns să se hrănească mâncând lut. Alte familii au locuit în buncăre improvizate printre ruinele clădirilor distruse, care însă nu le asigurau suprvieţuirea în timpul altor atacuri aeriene. Liniştea devenise un lucru aproape ireal Asediul oraşului părea o suită de bombardamente care nu încetau nicio clipă, astfel că liniştea devenise un fapt cu totul neobişnuit. Maria Georgievna Faustova, una dintre supravieţuitoarele bătăliei, fusese transportată peste Volga, la adăpost, împreună cu alţi localnici răniţi.
Bătălia de la Stalingrad 1943. De ce e considerată cea mai sângeroasă luptă din Al Doilea Război Mondial
Citeste si: Cât de mare este Armata Română și pe ce loc se află la nivel mondial
Stalin a ordonat atunci ca oraşul să fie apărat cu orice preţ, iar toţi militarii şi civilii dn zonă au fost mobilizaţi pentru a opri ofensiva germană. „Niciun pas înapoi”, a fost ordinul sub care sovieticii au trebuit să lupte pentru oraş. Faptul că oraşul îi purta numele liderului sovietic l-a făcut de important pentru ambele părţi în ceea ce priveşte valoarea propagandistică. „Eram ca o bestie. Voiam doar un singur lucru, să omor. Ştiţi cum arată o roşie stoarsă? Aşa arătau inamicii când îi înjunghiam. Era sânge peste tot, iar fiecare pas în Stalingrad însemna moartea. Moartea era în buzunarele noastre. Mergea împreună cu noi”, relata Suren Mirzoyan, un veteran sovietic.
Hitler ar fi spus că, dacă Stalingrad ar fi fost capturat, toţi bărbaţii ar fi fost ucişi, iar femeile şi copii urmau să fie deportaţi. La rândul lor, ofiţerii germani erau determinaţi să îşi ia viaţa decât să cadă în mâinile sovieticilor. Nu doar sentimentul de loialitate faţă de ţară îi determina să se sinucidă înainte de a fi capturaţi, ci şi teroarea de a deveni prizonieri de război.
Unul dintre personajele legendare remarcate în timpul Bătăliei de la Stalingrad a fost Vasili Grigorievici Zaiţev (1915- 1991), considerat lunetistul sovietic cu cei mai mulţi inamici doborâţi în cel de-al Doilea Război Mondial. În timpul Bătăliei de la Stalingrad, conform surselor sovietice ar fi împuşcat 225 militari inamici, incluzând 11 lunetişti. Între octombrie 1942 şi ianuarie 1943 Zaiţev a ucis în jur de 400 de inamici şi a fost decorat cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice. Conform unei legende răspândite de propagandă, germanii l-au trimis pe maiorul SS Heinz Thorvald, şef al Şcolii de lunetişti din Zossen, ca să-l elimine pe Zaiţev. Cei doi s-au confruntat mai multe zile printre ruinele Stalingradului, iar în final Zaiţev şi-a ucis adversarul. Legenda a fost ecranizată de Paramount Pictures în filmul „Enemy at the Gates”.
Citeste si: Principalul aliat al lui Vladimir Putin: "Va fi război". Ce ar putea declanșa conflictul armat
