Unii credincioşi nu înţeleg întotdeauna la ce se referă cuvântul Acatist, astfel aceștia confundă slujba în sine a Acatistului cu unele pomelnice cu cereri speciale pe care ei și le doresc. Află ce este un acatist şi cand se citeşte?
Author: Alina Raducu joi 14 octombrie 2021 , 13:38
Acatistul reprezintă în ortodoxie, un imn de laudă, închinat lui Dumnezeu, Maicii Domnului sau unuia dintre sfinți. Mulți dintre dintre credinciosi au auzit deja de el, însă nu toti știu ce înseamnă și cine este pomenit în el.
Un acatist este calea prin care un creștin poate cere ajutorul divinității în anumite momente importante din viaţă, dar şi legătura care se creează cu lumea divină.
Mai exact, un acatist reprezintă o slujbă liturgică ortodoxă prin care se rememorează evenimente sfinte şi se cere intervenţia lui Dumnezeu şi a Sfinţilor în viaţa credincioşilor.
Ce este un acatist?
Denumirea de acatist vine din grecescul ahatistos, a sta jos, a ședea, fiind opusul cuvântului Catismă, care indică faptul că, în timpul acestei cântări nu se stă jos, pe scaun, ci în picioare, pentru că în timpul slujbei se stă în picioare sau în genunchi, în faţa icoanei sfântului spre care sunt îndreptate rugăciunile.
Acatistele sunt rugăciuni prin care putem cere mai ales mijlocirea Sfinților pe lângă Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbăvi la vreme de nevoie și de necaz.
Cuvântul acatist denotă în primul rând, slujba liturgică alcătuită de Biserică pentru cinstirea unui sfânt, aducându-i acestuia laudă pentru viaţa sa minunată şi pentru minunile pe care le lucrează în viaţa credincioşilor.
Slujba acatistului unui sfânt se citeşte de obicei, în ziua prăznuirii sale, dimineaţa, înaintea săvârşirii Sfintei Liturghii sau seara, după slujba Vecerniei.
Astfel, pe lângă acatistele închinate sfinţilor, avem şi acatiste închinate Mântuitorului sau Maicii Domnului.
Multi dintre credincioşi, mai numesc acatiste şi pomelnicele speciale pe care ei le trimit la Sfântul Altar, pentru a fi citite după slujba Acatistului. În aceste pomelnice ei scriu atât numele lor, cât şi multe dintre problemele cu care se confruntă, de cele mai multe ori în formule total nepotrivite, având pretenţia ca preotul să citească cu voce tare întreg textul înscris în acest pomelnic.
De regulă, Biserica Ortodoxă face rugăciuni şi cereri pentru toţi oamenii şi pentru toate trebuinţele vieţii credincioşilor ei.
Astfel, acatistul se referă la o slujbă specială de laudă, pentru cinstirea Mântuitorului Hristos, a Maicii Domnului sau a unui sfânt şi abia după aceea la pomelnicele în care sunt înşirate toate nevoile şi trebuinţele vieţii noastre personale.
Primul acatist este „Acatistul Maicii Domnului „, compus din 25 de cântări de laudă către Sfânta Fecioară, închinat întrupării, ca laudă și mulțumire pentru eliberarea miraculoasă a Constantinopolului în urma unei invazii a perșilor și avarilor, în
anul 626.
Acatistul Maicii Domnului fost alcătuit de Patriarhul Serghie al Constantinopolului şi se citeşte mai ales la Utrenia din Sâmbăta a cincea a Postului Mare, adică la denia de Vineri seara. În Ceaslov putem afla rânduiala lui, dar şi a altor acatiste precum Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos şi Acatistul Sfântului Nicolae.
Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea, că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos, Dumnezeul nostru.
Și dezlegând blestemul a dat binecuvântare și stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică.
Condac 1:
Astăzi ușa vieții se deschide, astăzi raza Soarelui celui înțelegător răsa-re, astăzi Maica bucuriei se naște spre mântuirea a toată lumea. Veseliți-vă popoare și vă bucurați și cu credință, din inimă lăudați-o așa: Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mân-tuirea a toată lumea!
Icos 1:
Soborul îngeresc și neamul omenesc astăzi după cuviință să se veselească, pentru că Eva cea tainică în lume vine și nădejdea așteptării lui Adam se împlinește. Pe care toți lăudând-o, așa să-i zicem: Bucură-te, că viața și bucuria prin tine lumii se va trimite; Bucură-te, steaua dimineții cea înțelegătoare; Bucură-te, steaua darului care vestești venirea în lume a veșnicului Soare; Bucură-te, dimineață și zori care aduci lumii veșnică nemurire; Bucură-te, chemarea înapoi a celor ce de rai s-au înstrăinat; Bucură-te, chemarea înapoi a celor pe care șarpele i-a înșelat; Bucură-te, cămară a tainelor mântuirii neamului omenesc; Bucură-te, floarea milei și a îndurării Părintelui ceresc; Bucură-te, odor ales de Dumnezeu și slava fecioriei; Bucură-te, sălașul cel cuvântător și cămara cea sfântă a bucuriei; Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!
Condac 2:
Adam și Eva să se veselească împreună cu tot neamul omenesc, căci împăcarea lui Dumnezeu cu oamenii s-a apropiat și Maica milei la noi a sosit; pentru care, slavă dăm lui Dumnezeu așa: Aliluia!
Icos 2:
Adam, cu taină la început, pe femeie cu numele vieții a numit-o, că la plinirea vremii prin Eva cea tainică și duhovnicească, viața lumii s-a înnoit și bucuria în locul întristării a răsărit; pe care cu credință, din inimă o lăudăm așa: Bucură-te, răsăritul cel gândit al Soarelui celui neînserat; Bucură-te, revărsarea bucuriei care ai alungat întristarea; Bucură-te, roua milostivirii lui Dumnezeu, prin care arșița păcatului se răcorește; Bucură-te, roua cea de viață aducătoare, prin care roua morții se tămăduiește; Bucură-te, lăcaș prea sfânt și raiul cel gândit al desfătării; Bucură-te, fântâna darurilor și izvor al mângâierii; Bucură-te, stâlparea cea înțelegătoare din rădăcină împărătească; Bucură-te, floare duhovnicească din sămânță arhierească; Bucură-te, Sfânta Sfintelor cea preaaleasă; Bucură-te, Sfânta Sfintelor și scară cerească; Bucură-te, raiule cu totul înflorit; Bucură-te, raiule cuvântător și prea împodobit; Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!