In articol:
Pe 23 noiembrie 2024, în Calendarul ortodox este prăznuit Sfântul Cuvios Antonie de la Iezeru Vâlcea, un sihastru cu o viață deosebită, dedicată rugăciunii și nevoințelor duhovnicești.
Viața Sfântului Antonie de la Iezeru
Sfântul Antonie a trăit în timpul domniei voievodului Matei Basarab și a domnitorului Constantin Brâncoveanu.
Impresionat de viața de rugăciune a călugărilor de la Schitul Iezeru, Sfântul Antonie a intrat în această comunitate monahală. Dorind să-și sporească nevoințele, a cerut binecuvântarea episcopului locului, Ilarion, pentru a merge la Sfântul Munte Athos. Episcopul, recunoscând sfințenia și înțelepciunea sa, l-a sfătuit să rămână și să folosească darurile sale pentru cei din jur.
În jurul anului 1690, Sfântul Antonie s-a retras într-o peșteră din Munții Iezer, la câțiva kilometri de schit. Nemulțumit că nu avea un loc adecvat de rugăciune, a săpat un mic paraclis în stâncă, pe care l-a transformat într-o bisericuță.
Deși trăia în izolare, cobora la schit în zilele de duminică și la sărbători, pentru a participa la Sfânta Liturghie și a primi Sfânta Împărtășanie.
Sfântul Antonie a petrecut 28 de ani în sihăstrie și a trăit până la vârsta de 92 de ani, trecând la Domnul pe 23 noiembrie 1719.
Datorită vieții sale exemplare, pline de smerenie și rugăciune, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, pe 20 iunie 1992, ca el să fie trecut în rândul sfinților.
Sfintele moaște ale Sfântului Antonie au fost așezate în Biserica Schitului Iezer, unde credincioșii vin să se roage și să-i ceară ajutoarul. O părticică din moaștele sale se află și la Schitul Darvari din București.