Pe data de 6 octombrie 2024 în Calendarul ortodox este prăznuit Sfântul Apostol Toma, unul dintre cei 12 Apostoli ai Mântuitorului Hristos.
Sfântul Toma este cunoscut în mod special pentru episodul relatat în Evanghelia după Ioan, în care el nu a crezut inițial în Învierea lui Hristos până când nu a văzut și a atins rănile Lui. Din acest motiv, Apostolul Toma este adesea numit "necredinciosul", dar, în realitate, credința sa a fost întărită printr-o experiență profundă și personală cu Hristos Cel Înviat.
Viața și misiunea Sfântului Apostol Toma
Sfântul Apostol Toma era originar din Galileea, iar numele său, „Toma”, provine din aramaicul Te'oma, care înseamnă „geamăn”, fiind tradus în greacă ca Didymos. Deși numele său real nu este cunoscut, în unele tradiții creștine siriene, el este menționat sub numele de Iuda Toma sau Iuda Geamănul.
După Învierea și Înălțarea la cer a Mântuitorului Hristos, Toma a devenit un propovăduitor neobosit al Evangheliei.
Potrivit Tradiției, Sfântul Toma a călătorit în India, unde a predicat credința creștină, a întemeiat biserici și a sfințit preoți și episcopi. În această regiune, el a convertit mulți la credința în Hristos, inclusiv pe Tertiana și Migdonia, soțiile unor importanți principi locali.
Misiunea sa în India a întâmpinat și opoziție, iar Prințul Smideu, soțul Tertianei, a fost cel care l-a condamnat pe Sfântul Toma la moarte. Sfântul Apostol Toma a fost ucis cu lancea de către cinci soldați, devenind astfel martir pentru credința sa în Hristos.
Moaștele sale au fost aduse la Edessa (în prezent Urfa, Turcia), în anul 165, și de atunci, ele au devenit obiect de venerație pentru creștinii din întreaga lume.
Cunoscut în special pentru episodul „necredinței” sale, Sfântul Toma a rămas în istoria creștină ca apostolul care a dorit să vadă și să atingă rănile Mântuitorului pentru a crede în Înviere. După ce ceilalți apostoli i-au mărturisit că L-au văzut pe Hristos înviat, Toma a răspuns: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și
dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20, 25).
Această reacție nu reflectă neapărat o necredință profundă, ci mai degrabă o dorință de a înțelege cum un trup care fusese crucificat putea fi acum viu. Sfântul Chiril al Alexandriei explică faptul că Toma nu s-a îndoit de Învierea lui Hristos, ci de natura trupului Său după Înviere. El voia să înțeleagă cum trupul transfigurat al lui Hristos putea fi perceput de ochii umani.
Hristos i-a oferit lui Toma ocazia să își întărească credința, spunându-i: „Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele, și adu mâna ta și o pune în coasta Mea, și nu fii necredincios, ci credincios” (Ioan 20, 27). În acel moment, Toma a rostit cuvintele de credință: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”, recunoscându-L pe Hristos ca Domn și Dumnezeu.
Sfântul Apostol Toma a avut un rol important în răspândirea creștinismului în regiunile îndepărtate ale lumii. Creștinii din Malabar (sudul Indiei) își revendică rădăcinile de la misiunea Sfântului Toma, susținând că au fost convertiți de acest apostol și că a întemeiat comunități creștine în acea zonă.
În Evul Mediu, Sfântul Apostol Toma a devenit patronul arhitecților, zidarilor și pietrarilor, datorită tradiției conform căreia el ar fi lucrat la construcția unor biserici în India. În mod simbolic, el este văzut și ca un „arhitect” al credinței, ajutând oamenii să-și clădească viețile pe temelia Evangheliei lui Hristos.