In articol:
Pe 7 septembrie 2024, în Calendarul ortodox, sunt prăznuiți Sfântul Mucenic Sozont și Cuvioșii Simeon și Amfilohie de la Pangarati.
Cine a fost Sfântul Mucenic Sozont?
Sfântul Sozont este unul dintre acei martiri care au ales să-și dedice viața credinței creștine, refuzând să se supună idolatriei și nedreptății timpului său.
Sfântul Sozont și-a început viața ca păstor, trăind o existență modestă, dar plină de credință. În timp ce avea grijă de oi, a primit o vedenie în care i s-a arătat sfârșitul său ca mucenic pentru Hristos.
În acea vreme, creștinii trăiau sub teroarea persecuțiilor inițiate de împăratul Dioclețian, care încerca să restabilească vechile practici păgâne. În multe orașe ale imperiului, oamenii se închinau la idoli, făcând jertfe și rugăciuni către zeități din aur și argint. Cetatea Pompeiopolis din Cilicia era un astfel de loc, cunoscută pentru existența unui mare idol, confecționat din metale prețioase, la care se închinau mulți dintre localnici.
Citește și: Când sunt Moșii de toamnă 2024. Ce se împarte și cum e bine să te pregătești
Sfântul Sozont, mișcat de credința sa puternică în Dumnezeu și revoltat de idolatria din jurul său, a decis să ia o măsură radicală. A pătruns în cetatea Pompeiopolis, unde se afla faimosul idol din aur și argint, și a rupt mâna acestuia. A făcut bucăți din această parte a idolului și a împărțit aurul celor săraci, arătând prin aceasta disprețul său față de închinarea la idoli și dragostea pentru cei nevoiași.
După această faptă, autoritățile păgâne au început să caute vinovatul. Pentru a preveni ca oameni nevinovați să fie pedepsiți pe nedrept, Sozont s-a predat magistratului, mărturisind că el este cel care a distrus idolul și afirmându-și cu curaj credința creștină.
Mărturisirea lui Sozont a atras asupra sa furia autorităților. A fost supus la numeroase chinuri, dar a rămas ferm în credința sa. Nici torturile, nici amenințările nu l-au făcut să renunțe la Hristos sau să regrete fapta sa. În cele din urmă, Sfântul Sozont a fost aruncat în foc, unde și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, devenind un martir venerat pentru credința și curajul său.
Calendar ortodox septembrie 2024
Cine au fost Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie?
Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați sunt două figuri remarcabile din istoria monahismului românesc, care au trăit în Moldova în secolele XV și XVI. Acești doi mari călugări au avut un rol semnificativ în întemeierea și consolidarea vieții monahale în zona Pângărați și au rămas cunoscuți pentru credința și devotamentul lor față de Dumnezeu.
Acești sfinți au fost canonizați de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința de lucru din 5-7 martie 2008, în semn de recunoaștere a sfințeniei și a vieții lor deosebite. Ziua lor de prăznuire este pe 7 septembrie.
Citește și: Nașterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică: Ce nu ai voie să faci pe 8 septembrie. Este sărbătoare mare
Sfântul Cuvios Simeon s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea orașului Piatra Neamț. Trăind într-o perioadă marcată de frământări politice și militare, Simeon alege calea monahismului și se retrage în anul 1432, împreună cu doi ucenici, în pustia de la poalele muntelui "Păru", la 5 km de Mănăstirea Bistrița. Aici, în liniștea naturii, și-a început viața de sihăstrie.
Datorită evlaviei și renumelui său, Sfântul Simeon primește sprijinul voievodului Ștefan cel Mare, care îi oferă bani și ajutor pentru a ridica o biserică în cinstea Sfântului Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Biserica a fost sfințită de Mitropolitul Teoctist I, în cadrul unei slujbe în care Simeon a fost hirotonit preot, devenind astfel primul egumen al Mănăstirii Pângărați.
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
Din cauza invaziilor otomane, Cuviosul Simeon a fost nevoit să părăsească mănăstirea și să plece în Transilvania. El s-a stabilit la Mănăstirea Cașiva, unde a continuat să își trăiască viața în rugăciune și asceză, până la trecerea sa la cele veșnice în anul 1476.
Sfântul Cuvios Amfilohie s-a născut în anul 1487 și a intrat de tânăr în obștea Mănăstirii Pângărați. Devotamentul și înțelepciunea sa l-au ajutat să devină conducătorul obștii monahale, pe care a păstorit-o timp de 56 de ani. Amfilohie a avut un rol esențial în dezvoltarea mănăstirii și în consolidarea vieții spirituale a călugărilor din acea zonă.
Una dintre cele mai importante realizări din viața sa a fost ridicarea unei noi biserici la Pângărați. Construcția a fost inițiată de domnitorul Alexandru Lăpușneanu, care, în urma unei descoperiri divine, a hotărât să zidească o biserică de piatră în locul celei de lemn, arsă de turci. Noua biserică a fost sfințită în anul 1560 de Mitropolitul Grigorie al Moldovei, devenind un loc de închinare și de reculegere pentru mulți credincioși.
În anul 1566, cunoscându-și vremea trecerii la cele veșnice, Sfântul Amfilohie s-a retras la Mănăstirea Moldovița, unde a mai viețuit încă patru ani. Acolo și-a continuat nevoințele până la sfârșitul vieții sale, lăsând în urmă o moștenire spirituală de neprețuit.