Ce sărbătoare este luni, 27 mai 2024, în calendarul ortodox. Zi importantă pentru credincioșii români
Ce sărbătoare este luni, 27 mai 2024, în calendarul ortodox. După a patra duminică de la Paște, este o zi importantă pentru credincioși, fiind vorba de sărbătorirea unui sfânt făcător de minuni și vindecări.
Calendar creștin-ortodox. Tot pe data de 27 mai, calendarul creștin-ortodox cuprinde pomenirea: - Sfântului Mucenic Iuliu Veteranul; - Sfinților Sfintiti Mucenici Terapont si Eladie; - Sfântului Mucenic Evsevlot; - Sfântului Mucenic Alipie; - Sfântului Sfintitului Beda.
Calendar creștin-ortodox, luni 27 mai 2024. Cine este sfântul Ioan Rusul
Sfântul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, în jurul anului 1690. Sfântul Ioan Rusul a participat că soldat în războiul rușilor împotriva turcilor din anul 1711.
El a fost luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azofului și vândut unui ofițer superior turc, scrie site-ul Crestinortodox.ro.
Tinerii luați prizonieri în acea zona, au ales să renunțe la credință în Hristos și s-au făcut musulmani. Sfântul Ioan Rusul a refuzat să urmeze exemplul prietenilor săi și a răbdat cu mult curaj chinurile venite din partea asupritorilor.
Ca prizonier a fost rânduit să îngrijească de vite.
Grajdul vitelor îi devine și locul de odihnă. Deși i se oferă în timp o camera apropiată de graj, refuză și continuă să doarmă alături de animale.
Sântul Ioan Rusul îi mulțumea lui Dumnezeu că l-a învrednicit să se facă următor al smereniei lui Hristos, Cel ce a primit a Se naște într-o iesle săracă, lângă Bethleem.
Grajdul cu animale se umplea de mireasmă sfântă
Prin rugăciunile Sfântului Ioan Rusul, grajdul se umplea de bună mireasma. Dormea puțin, se ruga mult și se hrănea cu puțină pâine și apă. În fiecare sâmbătă mergea la o biserica închinată Sfântului Gheorghe și se împărtășea cu Trupul și Sângele Domnului.
Sfântul Ioan Rusul a primit de la Dumnezeu darul de a cunoaște momentul trecerii sale la cele veșnice.
Preotul care l-a împărtășit înainte de moarte i-a adus Sfânta Împărtășanie într-un măr, pentru a fi ferit de fanatismul turcilor. După ce s-a împărtășit, a trecut la cele veșnice, în anul 1730.
Prima minune a Sfântului Ioan Rusul
Mai târziu, în anul 1773, Sfântul Ioan Rusul s-a arătat în vis preotului care îl împărtășise în fiecare sâmbătă, și i-a descoperit că trupul sau este întreg și neputrezit.
Preotul, călăuzit în chip minunat de Dumnezeu, a luat sfintele moaște ale Sfântului Ioan Rusul și le-a așezat în biserica "Sfântul Gheorghe”.
Amintim că în 1832, Osman Pasă a jefuit biserica "Sfântul Gheorghe” și a aruncat în foc moaștele Sfântului Ioan Rusul, dorind prin acest gest să se răzbune pe creștini. Trupul sfântului s-a mișcat, în mijlocul flăcărilor, că și cum ar fi fost viu, dar nu a ars.
I-a rămas numai o negreală de la jar și de la fum, negreală care se păstrează și astăzi că mărturie a întâmplării de atunci.
După anul 1922, moaștele Sfântului Ioan au ajuns în insula Evvia, în actualul oraș Procopie.
O altă minune a Sfântului Ioan Rusul
O minune a Sfantului Ioan Rusul este relatată de mărturiile vremii, conform site-ului CrestinOrtodox.ro:
"Intr-o vreme, stapanul turc a hotarat sa faca un pelerinaj in orasul Mecca. La cateva zile dupa plecarea lui, sotia a pregatit o masa la care a invitat rudele si prietenii sotului, spre a se ruga pentru buna intoarcere a acestuia. Printre mancaruri se afla si un pilaf care ii placea foarte mult turcului, iar stapana i-a zis lui Ioan:
- Cat de bucuros ar fi fost stapanul tau daca ar fi fost aici si ar fi gustat din acest pilaf!
Atunci, Sfantul Ioan a cerut o farfurie cu pilaf spunand ca o va trimite stapanului sau la Mecca. Toti au ras, dar stapana a poruncit sa i se dea o farfurie cu pilaf, gandind ca vrea sa o manance sau sa o dea vreunui sarac.
Sfantul a luat farfuria si, mergand in staul, a ingenuncheat si s-a rugat din adancul inimii. Cerand acest lucru cu smerenie si neindoindu-se deloc, Domnul l-a ascultat, iar farfuria a disparut din fata ochilor sai. Apoi, fericitul s-a intors la masa si a spus ca a trimis pilaful. Toti invitatii au ras de cuvintele sfantului.
Peste cateva zile, stapanul s-a intors acasa, aducand cu sine si farfuria de arama, spre uimirea tuturor din casa. Apoi a povestit:
- In ziua in care ati facut ospatul pentru intoarcerea mea, cu bine s-a petrecut un lucru nemaipomenit. Intorcandu-ma seara in odaia mea pe care o lasasem incuiata, am gasit aceasta farfurie plina cu pilaf. Uitandu-ma uimit la ea si neintelegand, am zarit cu si mai mare uimire numele meu batut pe marginea farfuriei, asa cum avem pe toate vasele.
Cu toata nedumerirea mea, m-am asezat si am mancat pilaful care era foarte gustos. Si iata, am adus farfuria si vad acum ca este intr-adevar a noastra. Dar nu pot intelege cum a ajuns tocmai la Mecca. Atunci toti au fost cuprinsi de spaima, iar sotia i-a povestit totul.
Vestea despre minunea Sfantului Ioan s-a raspandit repede si nimeni nu mai indraznea sa il supere cu ceva."