Etnologul Paul Buţă, de la secţia de „Cercetare” a Centrului Cultural Dunărea de Jos din Galaţi, a explicat pentru adevarul ce insemna nunta cu adevara pentru tinerii casatoriti, acum un secol. Obiceiurile erau diferite fata de ceea ce se intampla acum la o casatorie.
Bucuria nuntii nu era doar un simplu chef cu prietenii, cum e acum, ci un moment in care comunitatea isi arata unitatea, solidaritatea si forta.
"Darul era obligatoriu şi consta în bani, dar nu numai. Se dădeau animale şi păsări, piese de mobilier şi instrumente de bucătărie şi multe altele. Cam tot ce era necesar ca tinerii să pornească bine în viaţă", spune Paul Buţă.
Socrii mari aveau datoria de a le asigura tinerilor casatori o locuinta adecvata, de obicei le era data cea mai buna odaie din casa, iar traiul era la comun.
"Socrii mari le asigurau, de regulă, o odaie în casa lor, cu bucătărie comună, până tinerii îşi ridicau casa proprie. În cazul în care situaţia o impunea, mirii putea merge şi în partea miresei şi a socrilor mici. Era, însă, o ruşine. Satul accepta- e posibil ca mireasa să fi fost singură la părinţi, deci familia ei să aibă nevoie de mai mult ajutor la bătrâneţe- dar totuşi rămânea o pată pe imaginea cuplului.
"Luna de miere era pregătirea vieţii de mai târziu. Tinerii căsătoriţi locuiau o perioadă locuind într-o odaie care le era pusă la dispoziţie în casa socrilor mari, dar li se dădea o bucată de pământ pe care să-şi facă o casă, în sat sau chiar în curtea socrilor, dacă aceştia aveau pământ mai mult în preajma casei", explică obiceiul Paul Buţa.
Citeste mai mult aici
Citeste si: SFÂȘIETOR! Arina a fost filmată în momentul în care a murit. În videoclip se mai aud doar țipete- kanald.ro
Sursa foto: http://rememberbotosani.blogspot.ro