Ce țări au mai fost invadate de Rusia după al Doilea Război Mondial
După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Rusia a continuat să pătrundă pe teritoriile unor state suverane. Iată care sunt țările pe care Rusia le-a invadat după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial!
Au continuat să ocupe și să aibă sub control partea Europei Răsăritene. Această mișcare era una strategică, deoarece intenția era ca Rusia să fie protejată în cazul unei posibile invazii din vestul Europei. S-a urmărit pedepsirea tuturor celor care au colaborat cu trupele germane în timpul războiului, iar indivizii considerați vinovați, dar și alte minorități etnice au fost ținta acestei acțiuni. Grupuri de polonezi, letoni, georgieni, ucraineni, tătari și ceceni au fost trimiși în Gulagurile din Siberia.
Invazia Ucrainei din 2022
Războiul ruso-ucrainean a început pe 24 februarie 2022. Rusia a demarat omerațiuni militare împotriva Ucrainei pe cale terestră, navală și aeriană în noaptea de 23 spre 24 februarie. Înainte ca Rusia să atace în mod devastator Ucraina a existat o perioadă de timp în care armata Rusiei stătea la granițele țării și de rcunoaștere diplomatică a Republicii Populare Donețk și a Republicii Populare Lugansk, lucru care a avut loc pe data de 21 februarie 2022.
Pe 24 februarie, în jurul orei 5:30, președintele Rusiei, Vladimir Putin, a hotărât să aibă loc o operațiune militară specială. Trupele rusești au lovit infrastructura militară ucraineană, aviația, metodele de apărare aeriană, aerodromurile militare, dar și mai multe locuințe în care existau civili.
Pentru prima dată, NATO a activat planurile de apărare în zona Europei de Est.
Pe 2 martie, în cea de-a șaptea zi de război ruso-ucrainean, Statul Major al armatei ucrainene a prezentat bilanțul pierderilor armatei ruse înregistrate de la începutul conflictului:
5.840 de soldați
30 de avioane
31 de elicoptere
211 tancuri
862 vehicule blindate
355 vehicule
85 sisteme de artilerie
Membrii NATO oferă sprijin Ucrainei și încă de la începutul
pregătirii invaziei livrează în Ucraina arme defensive. România trimite un ajutor în valoare de 3 milioane de euro. Este vorba despre combustibil, veste antiglonț, echipamente militare, alimente, apă și medicamente. Germania trimite 1000 de arme anti-tanc și 500 de rachete de tip Stinger, Olanda sprijină cu 200 de rachete Stinger, 300 de căști de luptă, 200 de veste balistice, 30 de detectoare de metale, 5 sisteme radar de localizare a armelor, 100 de arme cu lunetă cu 30.000
de cartușe.
SUA ajută cu armament în valoare de 350 de milioane de dolari, iar Belgia sprijină Ucraina cu 300 de militari care vor ajunge în România pentru a întări Flancul estic al NATO și trimite 2.000 de mitraliere și 3.000
de tone de combustibil în Ucraina.
Anexarea Crimeei din 2014
În 2014, Peninsula Crimeea care aparținea până atunci Ucrainei, a intrat sub posesia Rusiei, fiind integrată forțat drept doi subiecți federali: Republica Crimeea și orașul federal Sevastopol.
Până în 2013, Ucraina a încercat să se apropie de Uniunea Europeană, dar cu toate acestea, după lungul șir de negocieri, Rusia nu a fost de acord, afirmând acest lucru de mai multe ori.
Reprezentanții Ucrainei din acea perioadă, președintele Viktor Ianukovici și prim-ministrul Nikolai Azarov, au refuzat să semneze acordul de asociere cu Uniunea Europeană, lucru care a dus la proteste masive în rândul populației ucrainene. Pe 21 februarie, președintele Viktor Ianukovici a fugit din țară, iar controlul aupra Parlamentului, Guvernului și Administrației Prezidențiale a fost preluat de susținătorii Euromaidanului.
Începutul anexării a avut loc între 20 și 22 februarie 2014, iar pe 23 februarie trupele rusești au început operațiunea pentru ocuparea Peninsulei Crimeea. Trupele rusești au blocat drumurile din orașul Sevastopol, iar pe 27 februarie circa 110 de militari ruși înarmați, îmbrăcați în uniforme militare fără a purta semne de identificare, au ocupat clădirea Consiliului Suprem și Consiliul Miniștrilor din Crimeea.
O zi mai târziu, pe 28 februarie 2014, armata rusă nemarcată au blocat aeroporturile din Simferopol și Sevastopol, întreprinderile de stat „Krymaeroruh” și sediul Forțelor Navale din Simferopol. Mai multe nave militare și ambarcațiuni ale serviciilor de frontieră ucrainene au fost blocate de navele rusești din Marea Neagră.
Militarii ruși au ocupat aerodromul militar Gvardeyskoye, iar 11 elicoptere de luptă Mi-24 și 8 avioane militare de transport Il-76 cu forță militară suplimentară au pătruns în Crimeea.
Vladimir Putin spunea la acea vreme că nu va anexa Crimeea, iar acțiunea de introducere a trupelor este doar o „misiune umanitară”. Cu toate acestea, pe 15 martie 2014, 80 de parașutiști ruși au aterizat în regiunea Kherson.
În martie 2014, în Crimeea existau 12.500 de militari, 92 de vehicule blindate, 24 de instalații de artilerie, 22 de avioane, 37 de elicoptere și 27 de nave militare.
Pe 17 martie 2014, Consiliul Suprem nelegitim al Crimeii, în baza unui referendum a adoptat rezoluția „Despre independența Crimeii”. Tot în aceeași zi, președintele rus, Vladimir Putin, recunoaște Crimeea ca stat independent. Pe 25 aprilie 2014, a fost stabilită din punct de vedere „legal” unilateral, frontiera de stat a Rusiei, între Crimeea și Ucraina.
În 2008 Rusia a invadat Georgia
Războiul dintre Rusia și Georgia a început în 2008 în urma unei operațiuni militare pe care forțele georgiene le-au lansat împotriva regimului separatist oset. Pe data de 8 august, Rusia a trimis forțe care să sprijine oseții. După acest război, Osetia de Sud a devenit entitate statală a Federației Ruse, iar Georgia a pierdut de facto controlul în această regiune.
Rusia a stabilit controlul direct asupra Ceceniei în mai 2000
Al doilea război din Cecenia a început pe 26 august 1999 după invadarea Daghestanului de către Brigada Internațională Islamică de Menținere a Păci. Primul Război Cecen a luat naștere în 1994 când trupele rusești au pătruns în teritoriu pentru a „restabili ordinea constituțională”. Au fost doi ani de lupte sângeroase în care au murit aproximativ 100.000 de oameni, iar în 1996 a fost semnat acordul de încetare a focului la Hasaviurt, iar trupele rusești au fost retrase din Cecenia.
Afganistanul a fost invadat de Rusia în 1979
În 1979, trupele URSS au intrat în Afganistan cu scopul de a consolida regimul pro-sovietic instaurat în capitala Kabul. Aproape 100.000 de soldați ai URSS au preluat controlul în principalele orașe și pe marile rute de transport. Rebeliunea s-a extins rapid, iar trupele sovietice au tratat dur rebelii Mujahedini şi pe cei care i-au sprijinit. Au fost distruse sate întregi pentru a fi siguri că nu se vor transforma în refugii pentru inamic.
Grupurile de rebeli au primit sprijin din partea Iranului, Pakistanului, Chinei şi Statelor Unite. Circa un milion de civili au muri,t 90.000 de luptători Mujahedini, 18.000 de soldaţi afgani şi 14.500 de soldaţi sovietici. După ce trupele sovietice s-au retras din teritoriu, a luat naștere un război civil, iar puterea a fost preluată de talibani în 1996.
Invazia Cehoslovaciei din 1968
În noaptea de 20 spre 21 august 1968, cinci state membre în Pactul de la Varșovia, Uniunea Sovietică, R.P. Bulgaria, R.P. Ungară, RDG și R.P. Polonă, au ocupat Republica Socialistă Cehoslovacă. 250.000 de soldați au ocupat atunci teritoriul. Cunoscută și sub numele de Operațiunea Dunărea, invazia din Cehoslovacia s-a soldat cu decesul a 137 de civili și 500 de persoane grav rănite în timpul acțiunilor.
Invazia Cehoslovaciei a pus punct reformelor lansate de Alexander Dubček în Primăvara de la Praga. În această perioadă, politica externă a URSS a fost denumită „Doctrina Brejnev”.
Revoluția ungară din 1956
Pe 23 octombrie 1956 a început Revoluția ungară. Totul a pornit după ce studenții au declanșat o demonstație pașnică împotriva dictaturii bolșevice aflată sub amprenta lui Mátyás Rákosi și a ocupației sovietice. Ulterior, aceasta s-a transformat într-o revoluție violentă care a sfârșit printr-un masacru al trupelor societice din 10-11 noiembrie 1956. Bilanțul victimelor din acea perioadă se ridică la aproximativ 2.500 maghiari și 700 soldați sovietici, în timp ce 200.000 de locuitori au fugit din Ungaria spre Occident.