Cine este Giorgiana Lupu, concurenta care a aprins scânteia conflictului în tabăra albaștrilor; Războinica a trecut prin experiențe traumatizante de-a lungul vieții
Lipsurile și stresul competiției își pun amprenta asupra comportamentului concurenților de la “Survivor România”. Un exemplu concludent este conflictul puternic izbucnit aseară, în tabăra Războinicilor. Giorgiana Lupu a încins spiritele, iar iureșul de reproșuri și îmbrânceli au ținut o țară întreagă cu sufletul la gură.
" Nu săriți cu toții când vorbesc cu unul, pentru că înseamnă că voi toți sunteți mână în mână împotriva mea! Mi-am dat seama!", le-a strigat la un moment dat Giorgiana colegilor ei.
"Ai probleme, Giorgiana!", "Universul nu se învârte în jurul tău, Giorgiana!", au fost reproșurile care s-au auzit la unison din partea coechipierilor.
Concurenta a trecut, de-a lungul vieții, printr-o serie de experiențe dificile, încă de la naștere. S-a născut în pușcăria Jilava și a fost încredințată unui centru de plasament. Nu își cunoaște tatăl, iar pe mama sa a văzut-o de două ori, până la vârsta de 11 ani, aceasta dispărând apoi cu totul din viața ei. Întreaga să existență a fost o luptă pentru supraviețuire continuă, salvarea sa fiind sportul.
A practicat atletism și apoi bob, sport în care a ajuns pe locul 5 la nivel mondial. Despre întâmplările care au marcat-o, Giorgiana a povestit cu emoție înainte de îmbarcarea spre Republica Dominicană.
"Mama era însărcinată cu mine când a fost arestată. Era o femeie cu un anturaj prost, fura, tâlhărea. Nu știu cine este tatăl meu, mama m-a mințit mereu că o să-mi spună, la un moment dat, cine e.
Viața mea a fost foarte grea. De zilele de naștere n-am avut părinții lângă mine, nu aveam un tort, nu aveam libertate, nu ieșeam nicăieri decât la grădiniță sau la școală. Am stat la un loc cu fel și fel de copii. Bătăile erau la ordinea zilei. Am schimbat opt centre. Trebuia să mă integrez în fiecare, cu oameni, cu copii, cu reguli noi. Schimbam tot, la școală eram țintă bullyingului, pentru că eram de culoare.
Îmi era foarte greu să mă acomodez. Cel mai mult ne bucuram când veneau oamenii la noi cu haine și dulciuri, dar ne dispărea bucuria când plecau și ingrijitoarele luau tot”, a relatat aceasta.
A luptat pentru fiecare bucată de pâine și a învățat din fragedă pruncie că trebuie să muncească pentru a avea ce mânca. Încă de la 12 ani, războinica a muncit din greu.
"Când eram mică, pentru a avea mâncare, mergeam la biserica, la pomeni. Ajutam vecinii din zona cu tot ce puteam, vindeam fructe, spălam covoare, făceam menaj, aveam grijă de copii, pentru că aveam experiența copiilor mai mici din centrele în care am stat. Oamenii mă plăceau", a povestit Giorgiana.