Confesiunea celebrului fotograf Emanuel Tânjală: ”Mircea Dinescu, marea mea dezamgire și nu numai el”

Emanuel Tânjală a acordat un amplu interviu anul trecut, în care a vorbit despre personalitățile cu care a lucrat, dar și despre ce a făcut în America.

Celebrul fotograf român Emanuel Tânjală a acordat un amplu interviu anul trecut, pentru site-ul radiometafora.ro, în care a vorbit despre personalitățile cu care a lucrat, dar și despre ce a făcut în America. Tânjală a enumerat cronologic marile nume cu care a lucrat, dar și-a exprimat și punctul de vedere referitor la caracterul unora. 

Citeste si: Declarația pe proprie răspundere. Greșeala pe care o fac mulți români! Vă poate costa scump

”Cronologic: Aurel Mihailopol şi Edmund Hoffer, cei mai de seamă fotografi de presă din perioada mea; pictorul Corneliu Baba, sculptorii Ion Jalea, Gheorghe Apostu, Patriciu Mateescu, Pavel Bucur şi Nicăpete; actorii Costache Antoniu, Radu Beligan, Colea Răutu, Amza Pelea, Iurie Darie, Mircea Şeptilici, Constantin Rauţchi, Marin Moraru, Oana Pelea, Marcel Iureş, Horaţiu Mălăele, George Mihăiţă, Valentin Teodosiu, Ion Lucian, Victor Rebengiuc, Silviu Stănculescu şi lista nu se mai poate termina nici mâine; scriitorii Eugen Barbu, Fănuş Neagu, Nicolae Manolescu, Marin Sorescu, Miron Radu Paraschivescu, Adrian Păunescu, şi iar mulţi

alţii; regizorii în frunte cu Lucian Pintilie, Savel Stiopul, Mihu Vulcănescu, Mircea Veroiu, Dan Piţa, Petringenaru, Geo Saizescu, Dinu Cernescu, Dinu Tănase, Ion Cărmăzan, Stere Gulea, Liviu Petru Maier şi mulţi alţii; muzicieni, compozitori, Sergiu Celibidache. Apoi Ceauşescu, Iliescu, Mircea Dinescu, marea mea dezamăgire şi nu numai el. Este o listă imensă cu personalităţi care m-au dezamăgit. Să nu îl uităm pe istoricul Giurescu, care a emigrat în America imediat după 1980 şi în 2013 era la masă cu o mână de foşti securişti, la Târgul de carte Gaudeamus, luându-le apărarea „patrioţilor“ securişti”, s-a confesat Tânjală pentru radiometafora.ro.

Apoi, Emanuel Tânjală a explicat cum s-a decis, pe vremea lui Ceaușescu, să fugă din România și să se stabilească în Statele Unite ale Americii, unde și-a continuat cariera remarcabilă. 

”Atunci când m-am trezit că România este închisoarea mea de toate zilele. Aveam 35 de ani şi mi s-a refuzat o vizită de 48 de ore la Balcic. Nu am vrut să plec din România.

Familia mea plecase cu un an în urmă în America, după ce Ceauşescu a dat ordin ca acel cartier să fie demolat, şters de pe harta Bucureştiului. Am încercat orice a fost posibil ca într-o zi să pot evada din închisoare. În America nu mi-a fost deloc uşor. Nu cunoaşteam limba, nu fusesem niciunde în afara României. M-am trezit pe altă planetă şi am început de la zero, ca la 25 de ani în România.

În 1983 am mers la o revistă faimoasă de fotografie din Los Angeles, să cumpăr două pagini de revistă, să fiu şi eu cunoscut. Trecuse numai un an de la sosirea mea în America. Când redactorul care mi-a văzut fotografiile, mirat m-a întrebat din ce lume vin, nu am înţeles ce vrea să spună! A fost impresionat de portretele mele cu ţărani din România. Mi-au oferit 10 pagini de revistă şi mi-au plătit cu 75 de dolari fiecare fotografie.

Revista „Peterson Magazine“ a devenit cheia cu care, de atunci am deschis destule uşi. Am publicat în câteva reviste mici, în Los Angeles Times Sindicate, într-o revistă de culturism, cu peste 2 milioane de abonaţi, şi în câteva ziare din aria Los Angeles-ului”, a povestit celebrul fotograf, care a lansat și o carte la Târgul Gaudeamus.