Doi copii își plâng mama care a plecat în Ceruri. Cum trăiesc minorii la limita sărăciei
Doi frați trăiesc o poveste de coșmar după moartea mamei lor. Cei doi copii sunt crescuți de tată și trăiesc de pe o zi pe alta. Minorii supraviețuiesc la limita sărăciei.
Doi copii locuiesc într-o casă dărăpănată după ce mama lor a urcat la Ceruri. „Mami nu a murit, a plecat la Doamne-Doamne și o să ne ajute”!, au zis micuții.
Familia locuiește într-o localitate din județul Prahova.
Eliza, în vârstă de șapte ani, și fratele Mihăiță, de cinci ani, au fost surprinși în cimitirul din localitatea Cărbunești. Cei doi se roagă la crucea rece de piatră a mamei lor. Tatăl micuților, Eugen Moise, privește, împietrit, mormântul soției. Are atât de multe să-i spună. Dorul care-l doboară, casa părăginită pe care nu reușește să o consolideze, coșmarurile micuților, strigătele fetiței, în miez de noapte, după mama ei, lacrimile lor când văd cum alți copii au mămici ce le dăruiesc jucării, dulciuri și haine frumoase, banii puțini și munca grea de pe șantier, nopțile când se culcă flămând ca cei
mici să aibă ce mânca.
Ei au venit să aprindă o lumânare la căpătâiul mamei. Omul este deznădăjduit. Nu mai suportă durerea, dar nici lipsurile.
Eliza și Mihăiță au rămas orfani
Micuții merg adesea la cimitir pentru a vorbi cu mama lor. Câțiva oameni curăță un mormânt alăturat. Nu înțeleg drama, doar subiectul este interesant. „De ce a murit mami, fetițo?”.
Copilul îi privește fix, nu a înțeles întrebarea.
Ea știe că mami nu a murit. Mami este mereu lângă ea, îi simte prezența, palmele ei îi șterg lacrimile, zâmbetul îi luminează sufletul. „Mami nu a murit, ea a plecat la Doamne-Doamne și o să ne ajute”.
Se țin cu toții de mâini, își iau rămas bun de la ființa dragă si pornesc, tăcuți, spre casă. Stâlpul familiei lucrează pe șantier.
Casa copiilor este înconjurată de o pădure, de sărăcie, dar și de multă tristețe. Fiind o locuință veche, acoperișul este spart și coșcovit. Bărbatul se ocupă de creșterea copiilor, după ce soția lui a murit la 27 de ani în urma unui infarct.
„Plecam la muncă în Cehia, eram la vamă și am sunat acasă să văd ce fac copiii. Mi-au spus că soției i s-a făcut rău și au dus-o cu salvarea la spital.
După puțin timp, m-a sunat o rudă să-mi spună că a murit. A făcut infarct. Cum să faci infarct la 27 de ani? ”, a zis Eugen.
Bărbatul a ajuns de urgență acasă pentru a-și îngropa soția.
„Dacă nu erau micuții nu știu ce s-ar fi ales de mine. Nici nu mă gândesc să mă recăsătoresc. Nimeni nu-i poate lua locul.”, a adăugat bărbatul.
Cei doi frați râvnesc la mâncare și jucării, însă tot ce văd este fasole și pâine. „Fac tot posibilul să nu le lipsească nimic, dar asta e tot ce le pot oferi. Uneori, hrana ajunge doar pentru ei, dar nu contează, mă las, bucuros, pe mine pentru copilașii mei.
Muncesc cu cârca pe șantier, din salariu meu abia am ce sa le pun pe masă.Tot încerc să mai repar câte ceva la casă, dar sunt atâtea de făcut și nu am cu ce. Am făcut sacrificii, la sânge, să strâng bani să le fac o baie, să nu se mai spele în frig. Nu-mi permit să le iau dulciuri, jucării sau hăinuțe frumoase. Noaptea, au coșmaruri, Eliza țipă în somn după mama ei și sufletul meu moare puțin câte puțin”, a afirmat Eugen pentru o asociație care le-a călcat pragul.
Oamenii care vor să le sară în ajutor micuților pot să o facă prin următoarele conturi. Asociația Povesti cu zâne și cu zmei Lei: RO11BRMA0999100093268115 Euro: RO11BRMA0999100096596573 BRMAROBU Banca Românească Câmpina- România Revolut: 0732142777 https://asociatiazanesizmei.ro/?p=687