Corina Petruţ a stat de vorbă cu echipa WOWbiz.ro din Republica Dominicană, după eliminarea din smeifinalele Exatlon. Am prins-o pe Războinică chiar într-un magazin din aeroportul din Santo Domingo, în timp ce căuta să cumpere un cadou pentru cei de acasă. Câteva minute mai târziu, Corina avea să părăsească Santo Domingo cu direcţia Bucureşti.
<\/scr"+"ipt>");
WOWbiz.ro: Corina, bună ziua! O surpriză plăcută la Exatlon, Corina a juns până în semifinale. Cum te simţi?
Corina Petruţ: Foarte bine şi fericită că mă duc acasă.
WOWbiz.ro: Care va fi primul lucru pe care-l vei face când vei ajunge acasă?
Corina Petruţ: Mă voi duce să-mi văd câţeluşele.
WOWbiz.ro: A fost o experienţă frumoasă pentru tine?
Corina Petruţ: Cea mai frumoasă experienţă din viaţa mea, cu mâna pe suflet o spun.
WOWbiz.ro: Ai învăţat ceva din ea? O experienţă de viaţă pe care vrei să ne-o împărtăşeşti şi nouă?
Corina Petruţ: Nu este mediul bun pentru a împărtăşi experienţa dar o voi face.
Cine crezi că te va aştepta la aeroport?
Corina Petruţ: Probabil că iubitul meu şi poate părinţii mei, dacă au avut timp să vină. Dacă n-au avut timp, doar iubitul meu!
WOWbiz.ro: În toată perioada asta, de cine te-ai simţit mai apropiată în competiţie?
Corina Petruţ: Mi-e foarte greu să fac comparaţii pentru că pe fete le-am văzut ca nişte surori mai mari şi asta am spus-o de atâtea ori.
Iar de băieţi mă simţeam protejată şi sprijinită, chiar nu pot să fac comparaţii. E imposibil!
Corina Petruţ: Fanii mei... ce ciudat e cuvântul ”fani”! Sper că au fost lângă mine, asta voi vedea acasă. Noi nu am avut deloc acces la informaţii şi nu ştim ce s-a întâmplat. Tocmai de asta nu sunt obiţnuită cu cuvântul fani sau oameni care ne iubesc. Dar am spus-o şi în emisiune că simţim oarecum toată această energie pozitivă care ne vine de la oamenii de acasă.
Sunt nerăbdătoare să-i cunosc, să-i văd. Cam atât!
Trebuie să le mulţumesc. Sunt conştientă, chiar dacă nu am văzut mesajele, câţi oameni sunt acasă care mă apreciază. Dar sunt sigură că sunt câţiva, poate puţini, poate mulţi! Trebuie să le mulţumesc pentru că ştiu că m-au sprijinit şi au fost lângă mine poate chiar atunci când nici eu nu credeam în mine.