Costin Gheorghe, una dintre vedetele de la Exatlon, se află în autoizolare și s-a decis ca de azi, timp de 14 zile, prin intermediul WOWbiz.ro, să scrie un jurnal cu trăirile lui în perioada în care epidemia de coronavirus se extinde. Weekendul a fost un sfetnic bun sau nu pentru el? Vom vedea...
Costin Gheorghe se află de o săptămână într-o autoizolare, după ce s-a întors din Spania, acolo unde onora un contract extrem de important pentru o companie de băuturi. Faimosul de la Exatlon a luat această decizie voluntar, deși nu avea niciun simptom, pentru a respecta toate regulile statului român și a-și proteja familia și prietenii. De atunci, el scrie un jurnal pengtru WOWbiz.ro, în care dezvăluie ce înseamnă pentru o vedetă să fie singură atât de mult timp.
Citeste si: Costin Gheorghe, jurnalul unei vedete Exatlon în autoizolare! Ziua a 3-a!
Citeste si: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii- catena.ro
”Iar nu am putut să dorm noaptea, pentru că nu reușesc să obosesc în timpul zilei. Am ascultat, din pat, mesajele repetate obsedant de politiștii care patrulau cu mașinile pe străzile cartierului. Probabil că asta au făcut în tot Bucureștiul. Ce mi s-a părut caraghios era că unul dintre mesaje era acela de a ne spăla pe mâini. Oamenii ăștia execută niște ordine și transmit ceea ce li s-a spus.
Oare suntem chiar atât de indolenți în privința igienei uzuale? Cei care conduc această țară simt nevoia să ne roage să spălăm pe mâini, chiar și prin intermediul patrulelor de poliție? Poate că DA! Parcă erau niște studii legate de apa și săpunul folosite de români în cantități destul de mici? În fine...până la urmă am adormit.
Bună dimineața soare. Hopa, ce se întâmplă?Unde a dispărut prietenul meu de aur? Afară fulguiește,deschid fereastra și aerul rece mă indispune imediat. Mă retrag în bucătărie,e mult mai cald acolo, pentru a pregăti micul dejun. În timp ce mânanc, îmi arunc ochii pe cartea despre care vă spuneam zilele trecute. E comedie britanică de foarte bună calitate și râd cu poftă în timp ce citesc trăsnăile pe care le pot face aristocrații englezi ironizați din plin de autor. Iar salvatorul lor este un majordom foarte isteț.
Trebuie să mai zâmbesc un pic, mai ales că la televizor, văd că tot crește numărul deceselor printre cei infectați cu coronavirus. Erau oameni în vârstă, suferinzi și speranța de viață, pentru ei, nu era foarte mare. Dar chiar și așa aveau dreptul să fie printre noi până în ultimul minut al existențelor lor.
Numai că suprapunerea contactării virusului cu bolile lor a dat mult înainte ceasul vieții și le-a grăbit sfârșitul.Ia uite încă o știre la televizor cu unul care a fugit de la autoizolare! Măi fraților, nu întelegeți că trebuie să stăm în casă? Nu înțelegeți că puteți infecta zeci de persoane fără nicio vină? Nu vă pasă de familiile voastre și de familiile altora? Mai nou, trebuie să semnăm declarații pe propria răspundere când părăsim locuințele. Va trebui să fac și eu acest lucru după ce voi ieși din starea de izolare preventivă în care mă aflu. Poate o să apară și amenzile cât de curând. Și toate astea pentru că apelul la decență nu a funcționat. Mă întristează nepasarea asta copleșitoare.
Curg apele de pe mine. De aproape o oră fac exerciții fizice ca să mă mențin într-o formă cât mai bună posibil date fiind circumstanțele în care mă aflu. Picioarele parcă îmi spun ''măi omule, dar pe noi ne ții numai ca să te plimbi dintr-o cameră în alta? ''Glumesc, dar am chef să dau câteva ture de teren, să îmi dezmorțesc picioarele. Hai ultimele cinci flotări și fuga la duș. Ați văzut în filme acelea străine cadre cu capul de duș din care țâșnește deodată apa? Mie îmi place mult imaginea și cum nu mă grăbesc nicăieri, încerc să intru în pielea unui personaj de film, și așa am văzut excesiv de multe în autoizolarea asta...
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
Mă apelează fiica mea. Răspund și începem să sporovăim vrute și nevrute. Îi strecor niște sfaturi părintești adaptate vremurilor pe care le trăim. mă asigură că e cuminte, că își face lecțiile și că nu stă nici foarte mult pe telefon ca să se joace. E bine. Îi spun că am trecut jumătatea perioadei de autoizolare și că abia aștept să o văd. Mi-e atât de dor de ea, de zâmbetul ei, de îmbrățișările ei, de felul în care îmi spune...„te iubesc, tati!”. Offf, sper să fie totul bine, să ne ajute bunul Dumnezeu, așa cum spune mereu tata la biserică, și să reușim cu toții să depășim această perioadă...E greu, dar nu imposibil! Cât timp există speranță, e bine să ne agățăm de ea. Așa cum zici eu mereu aizi...Mâine, este o nouă zi, pentru toți...”
