Cum a luat naștere Ferma Dacilor? Ce spune Cornel Dinicu despre locul de suflet unde s-au stins din viață persoane dragi: „Erau familie și musafiri”
Ferma Dacilor din Tohani a devenit iadul în care 8 persoane și-au pierdut viața, în urma unui incendiu uriaș. Cornel Dinicu, patronul pensiunii, a oferit detalii pe rețele de socializare despre noaptea tragediei, dar și despre cum funcționa, de fapt, localul. Acesta a afirmat că este singurul mod în care poate spune adevărul și a considerat mesajul ca fiind o „spovedanie publică”.
Author: Maria Stiuca duminică 31 decembrie 2023 , 12:08
În urma tragediei de la Tohani, în care 8 persoane și-au pierdut viața în pensiunea mistuită de flăcările iadului, patronul acesteia, Cornel Dinicu, a transmis public un mesaj pentru că „nu avea unde să-și verse durerea și nu avea unde să spună adevărul”.
Patronul Fermei Dacilor, despre tragedia de la Tohani: „N-am unde să-mi vărs durerea. N-am nici unde să spun adevărul”
Dinicu a mărturisit pe pagina de Facebook a pensiunii, printr-un mesaj detaliat, că acesta avea toate măsurile necesare pentru a se evita o astfel de tragedie și consideră că este vorba despre o mână criminală.
„Acestea sunt nopţile de priveghi ale fiului meu şi am început să scriu pentru că n-am unde să-mi vărs durerea. N-am nici unde să spun adevărul. N-am nici prieteni în politică, nici în presă, nici susţinerea de care se tot vorbeşte.
Am prieteni mulţi şi apropiaţi, dar nu din ăştia de care se tot aude. Scriu pentru că am înţeles că după înmormântarea fiului urmează să fiu arestat şi cum altfel o să mai pot să îmi spun povestea?! ”, a scris Dinicu pe Facebook după ce și-a înmormântat fiul, decedat și el în incendiu.
Cum a luat naștere Ferma Dacilor, iadul celor 8 suflete mistuite de flăcări
În mesajul său de pe pagina de Facebook a pensiunii, Cornel Dinicu a mai mărturisit că Ferma Dacilor a fost visul său, realizat în timp, iar ca să obțină autorizațiile necesare a fost nevoie de multă muncă, deoarece nu avea relații politice.
Patronul a povestit că a plecat din Mizil în urmă cu 30 de ani la București pentru a-și crea un viitor mai bun.
„Provin dintr-o familie simplă cu 8 copii. Din păcate pentru mine, variantele mele de a găsi un loc de muncă erau extrem, extrem de limitate. Aveam un singur avantaj cu care am plecat la drum, anume acela de a fi fost sportiv. Să fiu paznic, gardă de corp, n-a fost visul meu în viaţă, dar n-aveam cu ce trăi, deci asta a fost. Acum ştiu să fac multe, dar la vremea aia atât puteam şi asta a fost.
Pe măsură ce mi s-a mai dezgheţat mintea am mai avut şi alte locuri de muncă. Am făcut un club. M-am întors la Mizil, am vândut apartamentul părinţilor şi o casă moştenită tot de la ei la Breaza, m-am umplut de credite la bănci, datorii la prieteni şi am făcut Hotelul din Mizil, apoi Pisicina. Falimentul a bătut pe nesimţite la uşă pentru că băncile nu te aşteaptă…iar eu nu eram tocmai un administrator cu şcoală.
Atât s-a putut”, a povestit Cornel Dinicu.
Astfel, Dinicu a mai mărturisit că Ferma Dacilor a luat, de fapt, naștere, în urma unei tragedii.
„Un bun prieten mi-a murit de foarte tânăr, iar când au venit rezultatele analizelor concluzia a fost că a murit intoxicat de mâncarea proastă din comerţ. Atunci m-am gândit să-mi fac o fermă unde să produc lapte, ouă, carne, cârnaţi, brânză şi să livrez către 500 de familii săptămânal materie primă pentru mesele lor.
Pământul era extrem de ieftin la vremea respectivă, aşa că am cumpărat şi eu o bucată mică din ceea ce azi era Ferma Dacilor ”, a mai scris patronul.
„În baza faptului că aveam un trecut şi bani de dat stânga-dreapta deloc, autorizaţia întârzia să apară. Documentele pe care le cereau erau imposibil de obţinut, cum ar fi un plan urbanistic zonal care a fost eliberat după 4 ani!!! Apoi într-un control s-a constatat că aveam construite nişte cuşti de iepuri (sper că ştiţi cum arată) şi că trebuie să le dărâm dacă vreau autorizaţie. Era, evident, un alt mod de a lungi procesul. Am început să cresc păsări, gâşte, porci pentru livrările la care visam eu. Vulpile ne dădeau târcoale necontenit, până când, într-o zi era prea evident că ceva nu-i în regulă. Vulpea trecea nestingherită cu o gâscă la purtător chiar prin faţa mea. Ne-am apucat de numărat şi şocul a fost pe măsură, peste 1000 de gâşte lipsă. Am realizat că nu eram deloc în filmul bun şi atunci am decis să construim primele 6 camere de închiriat în continuarea grajdului”, a mai povestit Dinicu.
Patronul a mai povestit că a fost nevoie de mai multe drumuri la autorități: „Ia r drumuri la autorităţi, iar dezbateri, iar ignorare, iar, iar, iar. Şi acum mă întreb citind prin presă una-alta unde sunt relaţiile şi conexiunile astea despre care zice lumea că le am sau le aveam, că nu vă puteţi imagina câte greutăţi am avut cu ferma şi nu vorbesc doar de autorizări, ci şi de electricitate, şi de apă, şi de acces, şi câte şi mai câte şi n-am găsit nici rezolvare, nici înţelegere de la autorităţi”.
În postarea sa, Dinicu a mai explicat că el a încercat să dezvolte Ferma Dacilor în fiecare an, dorind să extindă cazările și să diversifice producția. În același timp, patronul și-a motivat mesajul lung ca fiind în primul rând pentru familiile celor decedați:
„ Sunt ca familia mea şi prietenii copiilor mei, apoi pentru toţi cei care au fost vreodată la Ferma Dacilor crezând în acest proiect şi datorită cărora visul a devenit realitate, şi nu în ultimul rând pentru autorităţi care trebuie să găsească vinovaţii”, a scris acesta.
„Încercam mereu să ne fidelizăm clienţii prin metodele normale practicate de orice restaurant /pensiune/ magazin. Nu aveam autorizaţie de construire tocmai pentru că nu aveam relaţii bune cu politicul. Am reuşit intabularea clădirii prin instanţă după o perioadă semnificativă. A fost nevoie să dau în judecată ca să ajungem în legalitate. Am greşit pentru că am vrut să îmi îndeplinesc visul de a crea ceva unic în România în locul în care m-am născut şi m-am încăpăţânat să nu accept că nu se poate din partea celor care ştiu doar să pună piedică”, a mai mărturisit Cornel Dinicu.
Cornel Dinicu, despre autorizarea ISU
În legătură cu autorizarea ISU, Dinicu a spus că: „ Ferma s-a construit în timp. Întâi o fermă, apoi câteva locuri de cazare. Nu a fost de la început aşa cum era în prezent. Necesitatea autorizarilor a venit pe parcurs pentru că la început noi aveam 12 locuri de cazare, respectiv 6 camere, iar până în 16 locuri această autorizaţie nu este necesară. Când ne-am mărit am cerut autorizarea. De ce nu o aveam? Pentru că eram în proces”.
Astfel, Dinicu a explicat că totul era nou, construit cu firme specializate. De asemenea, el a mai precizat că ferma avea hidranți interiori și exteriozi, extinctoare, scări de exterior lemnul era ignifugat, centrala antiincendiu, existau detectoare de fum, 4 bazine a câte 40 de tone de apă fiecare, concret, 160 de tone de apă pregătite pentru orice eventualitate.
„În fapt, toate măsurile de siguranţă existau, mai puţin paratrăsnetul(...) Ce nu spune nimeni e că această nenorocire s-a întâmplat în casa mea, la petrecerea de Crăciun cu familia mea şi musafirii mei. Toţi cei care au decedat nu erau clienţi ai Fermei, erau familie şi musafiri care au fost găzduiţi în casa privată care nu avea nevoie de autorizaţii pentru că nu era destinată închirierii”, a mai afirmat patronul de la Ferma Dacilor.
Dinicu a explicat că, deasupra camerelor de cazare de la parter, destinate închirierii exista o parte a clădirii cu intrare separată din interior și din exterior, unde se aflau patru camere și un living, unde locuia el, împreună cu familia și unde mai găzduia prietenii veniți în vizită.
„D upă petrecerea de Crăciun musafirii au rămas peste noapte în acest spatiu, care nu era destinat publicului. Nu ştiu ce urmează să se întâmple cu mine, dar tot trebuie să aflu cine mi-a ucis familia, apropiaţii! Pentru mine, care nu am lipsit în nicio etapă a construcţiei Fermei este extrem de suspect modul în care aceasta a ars şi rapiditatea cu care flăcările s-au extins. Centrala antiincendiu, deşi omologată, nu a funcţionat. Probabil trebuie să mulţumim celor de la Electrica pentru scăderea tensiunii pe magistrală şi penelor de curent frecvente în ciuda reclamaţiilor depuse constant către ei. În camere nu existau reşouri. Centrala pentru încălzire funcţiona şi nu se află în aceeaşi clădire cu cea care a ars”, a mai mărturisit acesta.
În urma tragediei, Dinicu crede cu tărie că, de fapt, incendiul a fost provocat de o mână criminală.
„De ce cred că e o mână criminală? Pentru ca eu sunt victima perfectă. Trecutul meu mă face să nu fiu credibil indiferent ce aş spune acum, şi indiferent care e adevarul... Ce contează e doar ce spun autorităţile care au zis din prima zi ca exclud o astfel de ipoteză.. Cum excluzi ceva dacă nu cercetezi?…”, a conchis Cornel Dinicu.