Desfașurare mineriada 13-15 iunie 1990. Se împlinesc 32 de ani de când minerii au intervenit în mod brutal împotriva protestatarilor care se aflau în Piața Universității. Manifestațiile împotriva guvernului care era condus atunci de Frontul Salvării Naţionale şi împotriva preşedintelui de la acea vreme Ion Iliescu au fost reprimate cu violență de forțele de ordine, cu ajutorul minerilor chemați din Valea Jiului.
Au trecut 32 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990
S-au împlinit 32 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990, iar șirul evenimentelor de atunci sunt învăluite în același fum gros care a acoperit la acea vreme Bucureștiul, după asalturile succesive ale forțelor de ordine și ale minerilor
asupra civililor care protestau în Piața Universității.
În noaptea de 12 spre 13 iunie, autoritățile au intervenit în forță pentru a liniști oamenii aflați de 52 de zile în Piața Universității. În cursul acelei zile au existat ciocniri violente între manifestanți și poliție. Spre seară, la televiziunea publică se citește un comunicat al președintelui Ion Iliescu: „Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apară democrația atât de greu cucerită”.
Câteva ganituri de mineri pornesc din Valea Jiului și ajung în București unde, timp de două zile, au ales să se impună prin acte de o violență extremă împotriva protestatarilor, a studenților și a oricărei persoane care putea fi suspectă că „subminează democrația”. Minerii, conduși de Miron Cozma, au atacat și devastat sediile partidelor istorice și ale ziarului România Liberă, au agresat mii de bucureșteni pentru simplul fapt că erau studenți, purtau ochelari și aveau barbă sau
se aflau în clădirea Universității. Pe 15 iunie, miile de mineri veniți din Valea Jiului au fost strânși la Romexpo, unde președintele Ion Iliescu le-a mulțumit pentru „atitudinea de înalta conștiința civică”.
Cum s-a desfășurat Mineriada din vara anilor `90
Miercuri, 13 iunie 1990, înainte zorilor, a avut loc primul atac al forțelor de ordine împotriva protestatarilor rămași în Piața Victoriei.
Trupele aduse în piață au distrus corturile manifestanților, iar aceștia au ripostat.
În dimineața aceleiași zile au venit în piață și câteva sute de muncitori de pe platforma IMGB, cu scandările devenite folclor: "Moarte intelectualilor!", "Noi muncim, nu gândim!" . Prezența lor în piață a fost scurtă și s-au retras înainte de a avea un conflict serios cu protestatarii.
Ei au fost înlocuiți de forțe de ordine, din care făceau parte inclusiv trupele USLA (antitero), care au atact mulțimea demonstranților.
Toată ziua de 13 iunie a fost dominată de aceste ciocniri cu forțele de ordine, în timpul cărora mai multe autobuze folosite drept paravan de forțele de ordine au fost incendiate.
Confruntările nu au avut loc doar în piața Universității, ci și la sediile Poliției Capitalei, Ministerului de Interne și SRI.
În acea seară a fost apelul lui Ion Iliescu către mineri, sub forma unui comunicat prin care erau chemate „toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită”.
Pe 13 iunie seara, trei trenuri pline cu mineri au plecat din Petroșani spre București.
Pe 14 iunie, minerii din Valea Jiului, conduși de Miron Cozma, au ajuns în Gara de Nord înainte de răsărit. Mineri au venit și din alte părți ale țării, astfel că Bucureștiul a fost "ocupat" de peste 10.000
de ortaci, până la 20.000, după alte estimări. S-au împărțit în grupuri și au plecat spre mai multe puncte din Capitală.
Minerii au fost întâmpinați atunci de la balconul Guvernului de însuși preşedintele Ion Iliescu, care i-a îndemnat să „facă curăţenie”.
„ Mă adresez dumneavoastră, mulţumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care şi de astă dată l-aţi dat, la chemarea noastră. Delegaţia de mineri, în frunte cu domnul Cozma, se va deplasa în Piaţa Universităţii, pe care vrem să o reocupaţi dumneavoastră”, le-a spus Ion Iliescu, caracterizându-i pe protestatarii din piață drept „elemente de-a dreptul fasciste”, „elemente incitate, multe din ele drogate”.
Cel mai mare grup de mineri a ajuns în Piața Universității, unde minerii au pretins că au venit „să planteze panseluțele” distruse de manifestanții care ocupaseră locul.
De fapt, ei au ocupat piața, au pătruns în sediile facultăților din cadrul Universității București și au bătut pe oricine întâlneau în cale, studenți, profesori, manifestanți. Marian Munteanu, liderul studenților protestatari, a fost la un pas să fie linșat. De asemenea, distrugerile provocate au fost importante.
Alte grupuri de mineri au mers la sediul televiziunii publice și la sediile partidelor de opoziție, unde „au făcut ordine”. Au fost devastate sediile PNȚCD și PNL și nici casele liderilor țărăniști Corneliu Coposu și Ion Rațiu nu au scăpat de furia minerilor, fiind vandalizate. De atunci a rămas celebra vorbă- de asemenea, intrată în folclor - "Am găsit la penețeu droguri, armament, muniție, mașină de scris automată, tipărit bani la peneleu".
Și redacțiile ziarelor care făceau opoziție puterii FSN-iste au fost pe traseul minerilor. România liberă a suferit distrugeri mari, iar un comitet al minerilor a "decretat" că ziarul nu mai are voie să apară.
Pe 15 iunie la prânz, în București era deja „ordinea” dorită de președintele Ion Iliescu. Ortacii s-au adunat la Romexpo, unde Ion Iliescu le-a adresat un mesaj de mulțumire.
„Vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile: că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu”, le-a spus preşedintele de atunci, Ion Iliescu.
Bilanțul celor trei zile de violențe a fost de 4 morți, peste 1.300 de răniți, peste 1.200 de persoane lipsite de libertate ilegal, iar pagubele materiale imense. Toate acestea au fost inventariate în rechizitoriul procurorilor militari care au instrumentat dosarul Mineriadei 13-15 iunie 1990.