De ce a părăsit Ion Luca Caragiale România și de ce a ajuns în Germania
Se cunosc, în general, puține lucruri despre ultimii ani ai vieții lui Ion Luca Caragiale și mai ales despre exilul său voluntar în Germania, împreună cu familia.
Schimbarea guvernului și ajungerea liberalilor la putere în 1901 a dus la demiterea lui Ion Luca Caragiale din postul de registrator pe care-l ocupa la Regia Monopolurilor Statului.
Totuși, Caragiale nu avea probleme financiare, dimpotrivă, se îmbogățește după primirea unei moșteniri din partea unei mătuși. În 1885 murise Ecaterina Cardini-Momolo, vară a mamei lui Caragiale, o milionară cu întinse proprietăţi.
Citeste si: BAC 2021. Unde găsești modele de subiecte la Limba și literatura română
Înainte de asta, scriitorul a sperat că poate face bani din deschiderea de berării. Din păcate, localurile pe care le-a deschis pe Gabroveni, Şelari şi în Piaţa Teatrului nu au avut succes.
În anul 1902, Ion Luca Caragiale a câștigat procesul de calomnie pe care i-l intentase lui C.A. Ionescu Caion. Acesta din urmă îl acuzase că a plagiat lucrarea Năpasta după un autor maghiar.
Citeste si: Programă simulare BAC 2021 și simulare Evaluarea Națională 2021
În anul 1904 călătorește în Italia și Franța și în anul viitor decide surprinzător să se stabilească împreună cu familia la Berlin.
Au existat voci de-a lungul timpului care au spus că plecarea lui Caragiale în străinătate a venit ca reacție a unui suflet sensibil în fața indiferenţei și răutății conaționalilor.Istoricii arată, însă, că plecarea lui Caragiale din ţară nu a fost una traumatizantă (ca în cazul Hertei Müller, de exemplu), notează Historia.ro. Caragiale însuşi îi scria unui prieten, amuzându-se să întoarcă pe dos clişeul despre pâinea amară a străinătăţii:„Plânge-mă! În acest moment pun în gură prima franzelă a exilului.
Vă salut, cu o foame îndrăcită, mânca-v-ar nenea!”.Mai degrabă, scriitorul a ales un loc frumos şi curat, cu o climă agreabilă şi cu acces la toate avantajele civilizaţiei, unde să locuiască împreună cu familia sa. Acest loc este, la 1904, Berlinul, unde Caragiale se fixează în elegantul cartier Wilmersdorf, din sud-vestul capitalei germane.
Citeste si: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii- catena.ro
Citeste si: Draga Olteanu Matei a fost înmormântată la Piatra Neamţ cu onoruri militare
Ion Luca Caragiale duce o viață excelentă în exil. Petrece cu prietenii de aici, în primul rând cu prietenul mai tânăr Paul Zarifopol (ginerele lui Dobrogeanu-Gherea), stabilit pe atunci la Leipzig, alături de care ascultă concerte, bea bere Pfungstädter, discută despre literatură și face haz de știrile din presa română care îi parvenea la Berlin.
Până a reveni la scris, se preocupă de cele ale casei: îşi creşte copiii într-o atmosferă plăcută, veselă, încurajatoare, întreţine o vie şi spirituală corespondenţă cu prietenii rămaşi în ţară (C.
Dobrogeanu-Gherea, Ranetti-Roman, Alceu Urechia, Barbu Delavrancea) pe care se repede destul de des să-i vadă, la Sinaia, la Iaşi, la Bucureşti.Citeste si: 10 citate celebre de Ion Luca Caragiale. Prea puțini le cunosc însă
Prin 1907 se reapucă să scrie cu tot dinadinsul literatură, trecând la basme parodice, istorii apocrife și naraţiuni sapienţiale de inspiraţie orientală.
În ziarul Die Zeit din Viena îi apar din 1907 articole satirice la adresa societății românești. În anul 1908, la editura Minerva i se publică Operele complete I.L. Caragiale, în trei volume.
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
În 1912, Caragiale refuză să participe la sărbătorirea organizată cu prilejul aniversării de 60 de ani. În zorii zilei de 9 iunie, moare în urma unui atac de cord la reședința sa de la Shoneberg-Berlin.
Un ziar german al vremii nota faptul că sfârşitul l-ar fi surprins pe stradă, vineri 8/21 iunie 1912, înspre apusul soarelui, în timp ce familia şi Cella Delavrancea, aflată în vizită, susţin că ar fi murit în camera sa a doua zi.
Confuzia se continuă, ironic, şi la transportul osemintelor sale în ţară, acestea rătăcind, pare- se, aproape trei săptămâni până să ajungă în Gara de Nord, într-un vagon de marfă având indicaţia Breslau- Bukarest.
Trupul lui Caragiale este adus în țară abia în luna noiembrie 1912 și depus la Biserica Sf. Gheorghe. Ulterior este reînhumat la cimitirul Bellu, alături de Eminescu sau Coșbuc.