Un cuplu, 2 copii şi bunica locuiesc într-o casă oferită cu suflet, însă lipsurile sunt uriaşe, iar visurile puţine.
Captivi intr-o alta lume. O lume pe care multi aleg sa o ignore...dar care este cat se poate de reala si de apasatoare. Ceea ce multi numesc normalitate, pentru ei este inca un vis. Traiesc ca in evul mediu si zi de zi spera la un trai mai bun.
"E cam greu ca nu avem lumina, nu e apa curenta, e greu! Ce dorinte aveti, doamna pentru 2019?
Sa avem si noi lumina si sa-mi dea Dumnezu sanatate multa, ca eu sunt bolnava." spune bunica printre lacrimi.
Bunica Elena are fibrom uterin, dar nici nu se gandeste la operatie.Tratamentul ar fi prea costisitor, iar intreaga familie abia se descurca de pe o zi pe alta.Cele
Nora are un handicap minor, insa are grija cu sfintenie de cei 2 copii. Micutii nu au un brad impodobit in casa, iar Mosului nici nu au indraznit sa-i ceara ceva.. Ce isi poate dori insa o familie care nu are aproape nimic?
Nevoile sunt multe, insa pretentiile nu. Familia lui… se multumeste cu putin. Preotul din sat le ofera suport moral si alimente de baza. Datorita campaniei "Adopta o scrisoare!", cei 5 membri se pot bucura de cateva daruri sub bradul de Craciun.
Eu imi doresc ca impreuna cu soacra, sotul si copiii sa fim sanatosi si sa avem casa noastra!
Ce sanse au 2 copii dintr-un sat din inima Vasluiului care nu numai ca nu au jucarii, dulciuri si un trai normal, dar nici curent electric? Ce viitor le este oferit? Probabil niciunul. Ramane insa speranta parintilor pentru un trai mai bun, departe insa de granitele tarii.