In articol:
- Sistemul educațional din trecut vs cel modern
- Elevii erau mai înțelegători și erau conștienți că învață pentru un viitor mai bun
- Voluntariatul o ajută pe Angelica Tăbăcaru să aibă în continuare o viață activă
Angelica Tăbăcaru a lucrat în învățământul românesc aproximativ 47 de ani, iar acum își dorește în continuare să-i ajute pe copiii instituționalizați să nu abandoneze școala.
Sistemul educațional din trecut vs cel modern
Angelica Tăbăcaru a povestit în exclusivitate pentru stirilekanald.ro despre cum arată în viziunea ei un sistem educațional corect, care să includă toți copiii și unde să existe dorință de învățare.
”Eu sunt născută la țară, după război, în perioada de refacere a țării. Am făcut Institutul Pedagogic Educatoare- Învățătoare și am lucrat 47 de ani în învățământ! Am învățat ce înseamnă seriozitatea, respectul și bun simțul între profesor și elevi, și în relația elev-elev.
Elevii erau mai înțelegători și erau conștienți că învață pentru un viitor mai bun
De asemenea, Angelica Tăbăcaru spune că înainte învățământul era sigur, iar copiii chiar dacă mergeau cu cheia la gât erau mai responsabili și mai conștiincioși.
”Era siguranță în învățământ, respect. Familia prefera unitatea cu rezultate bunii, iar copiii erau conștiincioși, mergeau cu cheia de gât la școală. Erau profesori de serviciu, se întâmplau mai puține incidente și accidente pentru că mereu erau supravegheați. Nu făceam muncă pe ceas. Salariul era conform grilei de salarizare, studii-grad didactic- vechime- funcție. Înainte vizitam țara cu autocarul sau trenul și aveam mai puține zile de concediu decât astăzi. Eram fericiți”, spune profesoara.
Aceasta povestește că toată viața ei a făcut voluntariat și este decisă să continue să facă bine oriunde se află. Pe lângă copii, acum își dorește să ajute și pensionarii, deoarece consideră că bătrânețea este grea.
”Empatizez și ajut cât este nevoie. Copiii și vârstnicii au nevoie deopotrivă de sprijin. ”Ajungem mari” înseamnă un voluntariat cu niște reguli stabilite de la Centru, cu psihologi bine ancorați în realitate, dornici de schimbare și ajutorare! Am participat la cursurile lor online, am dat test psihologic, am fost acceptată și am început munca în ”Familia mea”. Mai exact ajut 6 fetițe cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani. Una dintre ele analfabetă, am învățat-o literele, să numere și să, socotească, am făcut lecții și am discutat despre viață, educație. Am fost cu ea la spectacole, am învățat-o cum să ne pregătim de sărbători, ne-am sărbătorit zilele de naștere și am devenit prietene”, povestește Angelica Tăbăcaru.
Voluntariatul o ajută pe Angelica Tăbăcaru să aibă în continuare o viață activă
Profesoara consideră că această activitate o ajută foarte mult și pe ea, deoarece îi alungă singurătatea și nu o scoate din ritm.
”Cred că voi continua, dar doresc să fac ceva pentru pensionarii singuri, bolnavi. Am nevoie de activitate care să mă ajute să înving singurătatea și trecerea anilor. Întotdeauna am lucrat cu creierul, sunt un autodidact din multe puncte de vedere, dar sufletul, uneori, a depășit ceea ce-mi spunea creierul”, a adăugat cadrul didactic.
Angelica Tăbăcaru crede că în România, sistemul educațional are nevoie de multe schimbări, în principal la nivelul legilor. Telefoanele ar trebui interzise în unitățile de învățământ, iar respectul ar trebui să fie cel care primează. Totodată, profesoara consideră că amestecare copiilor normali cu cei cu nevoi speciale este greșită.
”Sunt prea multe drepturi și puține îndatoriri. Ar trebui interzise telefoanele în clase și chiar în școală. Sunt prea multe hârtii în detrimentul educației, iar programele școlare sunt prea stufoase și nu folosesc în totalitate formării copiilor pentru viață. Cadrul didactic trebuie să-și câștige respectul prin profesionalism. Ar trebuie să existe mai mult respect între cadrele didactice și elevi, iar directorii să nu mai fie numiți politic și schimbați politic. De asemenea, ar trebui scoase gradațiile de merit pe bază de dosare cu hârtii fictive și stimulate rezultatele muncii. Cred că-i o greșeală amestecul copiilor ”normali” cu cei cu dizabilități. Nu face bine nimănui această integrare, cel normal imită niște gesturi, uneori îi izolează, frânând schimbarea în bine a celuilalt. Am lucrat cu copiii autiști și cu cei cu sindrom Down și chiar am obținut rezultate”, mai explică Angelica Tăbăcaru.