EXCLUSIV: Cât de gravă este tulburarea bipolară, boala de care suferea jurnalista Iulia Marin?/ Mihai Știrbu: ”Încă mă recuperez. Nu aș mai putea rezista presiunii din redacțiile de presă”
Vestea cumplită a morții jurnalistei Iulia Marin a venit ca un trăsnet în presa românească și nu numai. Mihai Știrbu, jurnalist diagnosticat cu tulburare bipolară, a povestit cum e să te confrunți cu o astfel de boală în România și în domeniul jurnalistic.
Vestea tristă că jurnalista Iulia Marin a murit la 32 de ani a întristat o țară întreagă. Atât colegii Iuliei Marin, familia, apropiații cât și oameni care o iubeau pentru felul ei de a scrie au fost șocați la auzul veștii că tânăra a fost găsită fără suflare, chiar în locuința ei din sectorul 6 al Capitalei. Jurnalista recunoscuse, inclusiv public, pe rețelele de socializare, că suferea de tulburare bipolară, un diagnostic care se pare că i-ar fi dat mari bătăi de cap în ultima perioadă.
”Număr, uneori, pe degete zilele ”bune”. Zilele în care mă simt bine, lucrez bine, sunt bine. Pe site-urile pe care le citesc, forumuri cu privire la tot felul de pastile, oamenii scriu: “Nu renunțați, veți găsi antidepresivul potrivit”. E greu și să nu renunți. Al cincilea- sau al șaselea?- antidepresiv în mai puțin de patru ani vine la pachet cu speranțe noi și, până acum, zero efecte adverse.
Dar stau și mă întreb dacă nu cumva mă pregătesc pentru o nouă dezamăgire, vreun efect placebo, cine mai știe?”, este una dintre postările Iuliei Marin din ultimele sale zile de viață.
Depresia, un diagnostic dur, de care mulți vorbesc, dar pe care puțini îl ascultă cu sufletul
Iulia Marin nu este singura jurnalistă care a primit un astfel de diagnostic, care de cele mai multe ori este aspru judecat de societate și de oamenii cu care trebuie să lucrezi zi de zi.
Jurnalistul Mihai Știrbu a vorbit în exclusivitate pentru stirilekanald.ro despre cum arată viața unei persoane cu diagnosticul de tulburare afectivă bipolară și cât de greu este ca jurnalist să fii integrat într-o redacție.
Iulia Marin - jurnalistă
[Sursa foto: Iulia Marin - Facebook]
”Prima doamnă doctor psihiatru care m-a consultat la Spitalul Sf. Stelian din București când începusem să am un comportament total diferit față de cum mă știau prietenii mei m-a întrebat dacă în copilărie am avut momente în care m-am simțit mai vesel sau mai trist fără motiv.
Nu îmi aminteam, ceea ce îi făcuseră pe toți să facă o legătură între decesul surorii mele și starea mea de sănătate. Cu palmele mele credeam că-i pot vindeca pe ceilalți de boli incurabile, că pot înmulți limonada, că pot comunica telepatic cu oricine și că pot amâna sfârșitul lumii. Ideile mele erau geniale, aveam logoree și munceam foarte mult. Consumam alcool și uneori și alte stimulente ”, a povestit jurnalistul.
” Lucram până seara târziu la birou, unde aveam tendințe agresive cu celelalte colege, iar când ajungeam acasă mai scriam articole, știri și e-mail-uri până la 3 dimineața.
Lipsa somnului a fost un alt factor care m-a influențat. La prima internare eram pe norișori, puteam dormi, mâncam porții duble, făcusem mușchi de la sport și mergeam la terapie de grup. Pe externare scria episod psihotic nespecificat și continuarea unui tratament dur cu medicamente antipsihotice. Însă imediat am intrat într-un episod depresiv major în care m-am simțit ca un robot, fără nici o emoție, fără nici o reacție, fără viață”, a explicat Mihai Știrbu.
Cât de greu este să fii jurnalist și să ai o astfel de problemă de sănătate?
Inițial, jurnalistul nu a primit acest diagnostic ca o sentință, deoarece la acel moment nu știa ce presupune.
”Nu știam ce înseamnă și nu întâlnisem până atunci pe nimeni care să-l aibă. Citind pe net, am aflat că actrița Catherine Zeta-Jones are și ea același diagnostic. Câțiva ani numai așa mă prezentam: ”Sunt Mihai și sunt pacient cu tulburare afectivă bipolară. Vrei să auzi povestea mea?”. Desigur, oamenii se sperie. Te evită, nu-ți stau alături. Însă se găsesc și prieteni și membri ai familiei care sunt acolo când ai nevoie de ei. Pe lângă controlul psihiatric la care merg lunar și ședința de terapie săptămânală, pe mine m-au ajutat credința și empatia celor din jur”, a spus jurnalistul.
Mihai încearcă să ducă o viață normală, chiar dacă spune că nu se va mai putea reîntoarce în redacție, ca altădată.
Mihai Știrbu - jurnalist
[Sursa foto: Arhiva stirilekanald.ro]
” Noi nu avem voie cafea, nu avem voie alcool, ciocolată și alți excitanți cerebrali. Altfel, am vira în manie. În plus, ai teama de a face copii pentru că se poate transmite genetic și nu vrei să treacă și ei prin ce treci tu. Încă mă recuperez, dar trebuie să iau pastile și dimineața, nu doar seara. Imaginează-ți cum e să lucrezi aproape sedat. Mi s-a zis și direct de către unii angajatori: ”Tu ești bipolar! Să nu ne faci probleme!”. Sau o altă reacție a fost: „Dacă te enervezi, ne dai în cap? Ca să știm la ce să ne așteptăm”. Nu condamn pe nimeni. Ne lipsește educația pe sănătate mentală”, a mai spus Mihai Știrbu.
”Nu aș mai putea rezista presiunii din redacțiile de presă. Ce am putut face a fost să lucrez în domenii precum Social Media și Relațiile Publice. Am un blog pe care mai scriu din când în când. Sunt pasionat de teatru și dans contemporan, mă uit la filme, ajut la gătit și am grijă de animalele noastre, încerc să merg la concerte, dar îmi aleg locuri în spate, iubesc”, a povestit jurnalistul.
Ce este boala de care suferit jurnalista Iulia Marin?
” Depresia reprezintă principala formă de sabotaj social a unei persoane aflate sunt incidența acestei tulburări. Depresia te sabotează în mod direct în tot ceea ce înseamnă viață socială, respectiv viață afectivă în familie, te îndepărtează de familie, de copii, de parteneri, de părinți. De asemenea, te duce într-o direcție cumplit de întunecată pe care tu o vizualizezi ca și persoană diagnosticată ca fiind fără scăpare și produce în interiorul tău schimbări mari care au ca si rezonanță o evoluție a episodului depresiv concretizată această evoluție, în depresie majoră. Depresia majoră este cea care favorizează actul suicidal”, a explicat psihologul Radu Leca.
Cât despre prevenție, psihologul a venit cu o serie de recomandări care ar trebui implementate în România.
”Trebuie să fie realizat la nivel național campanii de prevenție din partea Colegiului Psihologilor din România, a Ministerului Educației, a Ministerului Familiei, campanii de integrare a informației corecte, de prevenție a depresiei, atât în rândul copiilor, cât și în rândul adolescenților, a tinerilor adulți și a adulților care au slujbe de răspundere, inclusiv, și aici intră sub această egidă și cei care sunt diagnosticați cu depresie majoră și se află în presa scrisă ca și jurnaliști. Avem de-a face cu încă un caz incredibil de dur, de rezonanță în care o persoană diagnosticată cu depresie și tulburare bipolară și-a luat viața”, a mai adăugat Radu Leca.
