In articol:
- ”Când eram mic mă prefăceam că eram medic”
- Își mai dorește Daniel să își cunoască părinții biologici?
- Soții Toderiță, mândrii de Daniel
Daniel Nastasă este un tânăr de 18 ani, cu o ambiție atât de mare. Deși a fost părăsit de părinții lui încă de când era un bebeluș, tânărul a intrat în sistemul de protecție al DGASPC și a fost încredințat unui asistent maternal.
”Când eram mic mă prefăceam că eram medic”
Daniel, cât și doamna Elena Toderiță au vorbit în exclusivitate pentru stirilekanald.ro despre această poveste frumoasă și despre planurile de viitor ale adolescentului.
”Eu sunt cea mai ambițioasă persoană pe care am întâlnit=o până acum. Nu mă dau în lături de la absolut nimic, îmi plac provocările și îmi place să îmi ies mereu din zona mea de confort. Astfel, am testat cred că toate domeniile de lucru existente: de la IT până la jurnalism, inclusiv.
”Eu consider că nu noi ne alegem profesiile în domeniul medical, ci Dumnezeu ne alege pe noi. Nu știu să spun exact când s-a produs declicul, dar știu că mereu am fost atras de sfera aceasta. Când eram mic mă prefăceam că eram medic iar la grădiniță la o inspecție din toate costumațiile aduse la doamna educatoare, am ales-o pe cea de medic. Momentul când eu am susținut tare și clar că vreau la medicină a fost la începutul clasei a XI-a când pur și simplu am zis ”Eu merg la medicină” și aia a fost”, a adăugat Daniel Nastasă.
Își mai dorește Daniel să își cunoască părinții biologici?
”Nu a fost greu, a fost foarte greu să mă pregătesc pentru admitere. Având și bac și admitere...bacul nu s-a pupat cu ceea ce am făcut eu. Eu am terminat filologie și am avut bac la română, istorie și logică. Niciuna nu mi-a plăcut, însă le-am învățat de nevoie. Legat de admitere, am avut admitere la biologie și chimie. La biologie m-am descurcat pe cont propriu, a fost extrem de greu, nopți nedormite, stres, căutat prin extrem de multe surse din străinătate pentru că literatura de specialitate din România este destul de sărăcăcioasă. Am petrecut 99% din timpul meu învățând, studiind și citind, însă, spun eu, a meritat tot efortul acesta. Ca rezultat al întregului acest efort, am intrat la UMF Iași pe loc bugetat. Consider asta una dintre reușitele mele cele mai mari, având în vedere faptul că anul acesta s-a schimbat și programa de admitere. Deja sunt decis și nu cred că mă voi schimba pe direcția cardiologie”, a explicat adolescentul.
Întrebat dacă își dorește să își reîntâlnească părinții biologici, Daniel a spus că nu ar vrea, deoarece noua familie îl face cel mai fericit.
”Eu mi-am asumat încă de la bun început că acesta este trecutul meu și orice aș face nu îl mai pot schimba. În noua familie m-am adaptat încă de la început. Ei sunt mama și tata și sunt absolut tot ceea ce am eu mai bun și mai de preț pe lumea asta. Fără ei sunt absolut conștient că nu aș fi putut face tot ceea ce am făcut până acum. M-au susținut în absolut tot ceea ce am făcut și m-au ajutat cu tot ceea ce au putut și au știut. Mereu le-am purtat și le voi purta un respect imens, ei fiind singura mea familie pe care o am. Sincer să fiu nu mi-aș dori să îmi reîntâlnesc părinții. Sunt cel mai fericit și mai împlinit în familia asta, a mea, adoptivă, în care părinții naturali nu se regăsesc niciunde. Doar atât... le mulțumesc că mi-au dat viață și că soarta a decis ca eu să plec din acele condiții și să ajung aici, unde sunt acum și îmi este foarte bine”, a mai spus Daniel.
Elena Toderiță este mândră de băiat și își amintește și acum despre momentul în care l-a văzut pentru prima oară.
Soții Toderiță, mândrii de Daniel
”Am decis să-l luăm în plasament pe Daniel deoarece ne doream să facem o faptă bună și astfel Dumnezeu ne-a călăuzit pașii către el. Eu sunt asistent maternal profesionist, iar Daniel a fost în familia noastră cu măsură de plasament. Acum după terminarea liceului va rămâne la noi în plasament familial. Chiar dacă doream să-l adoptăm nu puteam pentru că unul dintre părinți nu este decăzut din drepturile părintești. Nu a fost posibilă această adopție. L-am crescut pe Daniel cu multă dragoste și responsabilitate, insuflându-i dragostea pentru frumos, pentru artă și învățându-l de mic să facă diferența dintre bine și rău. Relația dintre noi este una ca între mamă și fiu, foarte frumoasă, o relație bazată pe încredere și respect. Noi suntem foarte mândri de el pentru că a fost un copil încrezător în propriile forțe, cochetând pe parcursul anilor de școală cu dansurile populare, canto, ajutând în cele din urmă la cea mai mare pasiune a sa: biologia și medicina”, a povestit asistentul maternal.
”Împreună cu soțul i-am îndeplinit toate dorințele, în măsura în care am putut și dacă am considerat o modalitate de a se dezvolta sau nu. Suntem cei mai mândri părinți de realizările sale. Ne amintim cu drag și foarte bine momentul întâlnirii cu el. Aceasta a avut loc în secția de pediatrie din Piatra Neamț. Era un copil grăsuț, cu ochii mari iar prima reacție a lui când l-am luat în brațe a fost de a mă prinde de câte un deget de la fiecare mână, rămânând așa până când vizita s-a terminat. Impactul a fost cu atât mai mare spunându-ne că este născut în aceeași zi și lună cu fiul nostru biologic. Deoarece Daniel risca să ajungă în centrul de plasament, toate procedurile au fost grăbite sub regim de urgență. Astfel, la 3 zile am mers și l-am adus acasă. Iar de atunci noi l-am integrat în familie ca pe fiul nostru cu acte în regulă, fiind primit de toată familia cu brațele deschise”, a mai explicat Elena Toderiță.