EXCLUSIV - Doamna profesoară Țâfnă și Conțopel Scrijelescu, personaje în ”Alandalia”. Autorul Zeno Daniel Șuștac: ”Cartea este un semnal de alarmă declanșat cu ironie fină și umor, un manifest împotriva școlii tortură”

Astăzi, 5 octombrie, este Ziua Educației în România. În ce moment considerați că ne aflăm analizând puțin sistemul de învățământ actual?

Ne aflăm într-un moment dificil, să nu lăsăm să ne inducă în eroare declarațiile festiviste ale mai marilor momentului. Dacă ar fi să ne raportăm la realitatea momentului, ar trebui să vorbim despre pseudo-educație, un tip de educație imperfectă în care statul în loc să ofere elevilor sprijin necondiționat, preferă să ridice ziduri greu de trecut și să pună piedici actului educațional.

”Sistemul românesc de învățământ este furnizor oficial de mediocritate”

Suntem la pământ, dar în loc să ne ridicăm și să mergem mai departe, aplaudăm că solul ne oferă un punct de sprijin în momentul căderii. Sistemul românesc de învățământ este furnizor oficial de mediocritate, conform topurilor europene care privesc analfabetismul funcțional, competențele de literație, alfabetizarea digitală, abandonul școlar, procentul absolvenților care ajung să urmeze studii superioare etc.

Citește și: Mesaje de Ziua Educației 2023: Urări și felicitări pentru elevi

Sistemul educațional autohton gravitează între reușite punctuale (mediatizate masiv și prezentate mincinos ca reprezentând nivelul sistemului educațional) și neîmpliniri generalizate cauzate de lipsa de implicare a statului.  Excepțiile sunt puține, sunt în mare parte datorate implicării părinților și devotamentului unor profesori sufletiști.

”Educația nu se face prin discursuri sau declarații politice, se face în sălile de clasă”

Educația nu se face prin discursuri sau declarații politice, se face în sălile de clasă. Țara în care celebrarea educației se realizează prin acordarea de zile libere și prin căutarea de “punți”, în aplauzele publicului privitor, este categoric una în care educația este îndoielnică! Poza de ansamblu aleasă de politicianul român pentru a se raporta la sistem este una cinică: nu este o fotografie cu copilul abuzat, neîndreptățit, privat de educație de calitate lângă care acesta înțelege să se poziționeze, este o poză cu olimpicul din școala de ștaif, transferul pozitiv de imagine este singurul care contează.

”Alandalia”, cartea pe care ați scris-o este în esență o radiografie a sistemului de învățământ românesc. Cum v-a venit ideea?

Cartea se vrea a fi o radiografie de sistem, un semnal de alarmă declanșat cu ironie fină și umor, un manifest împotriva școlii tortură, un rechizitoriu împotriva educației pedeapsă, o pledoarie pentru un învățământ mai bun! O mulțime din situațiile cuprinse în “Alandalia”, satira educațională pe care am lansat-o în această vară și care se află pe primele locuri în preferințele cititorilor, au fost identificate de-a lungul anilor pe grupul de discuții “Părinții elevilor din România”, grup pe care l-am fondat la începutul pandemiei și care a ajuns la aproape 20.000 de membri.

“Alandalia“ este lecturată cu interes – alături de elevi și părinți – și de mulți profesori din România

Acestea au intrat deja în folclorul educațional autohton: presiunea exagerată pe elev, monstro-temele care par a fi pentru generația viitoare, nu pentru ziua următoare, recurența principiului dalian „Memorez deci exist!”, întorsogramele școlare încărcate și puțin folositoare, persistența principiului păgubos „Mult însemnă automat și bine!”, supremația formei asupra fondului etc. Spre bucuria mea, “Alandalia“ este lecturată cu interes – alături de elevi și părinți – și de mulți profesori din România.

Citeste si: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii- catena.ro

Citeste si: Femeie din Târgu Jiu, care abia se deplasează pe picioare cu un cadru, filmată în timp ce se urcă la volan și conduce- antena3.ro

Citeste si: Un brașovean a adunat zeci de mașini scoase din uz pe un câmp. Ce au descoperit polițiștii că facea de fapt- wowbiz.ro

Este foarte interesanta tipologia personajelor pe care le reuniți în carte. Vorbiți-ne puțin despre profilul lor și numele ingenioase.

Tipologia este diversă, sunt multe personaje de amintit, voi trece în revistă doar câteva restul urmând a fi descoperite de cititori.

Marele Ștaif, conducătorul tărâmului Alandaliei este personajul în jurul căruia se învârte soarele educației, cel care dă ora exactă și cel care ia decizii pentru toți. Este aproape venerat, influența sa este creatoare și modificatoare de sistem. Ia decizii emoționale în interes propriu.  Este echivalentul politicianului decident din viața reală.

Marele Ștaif, conducătorul tărâmului Alandaliei este personajul în jurul căruia se învârte soarele educației

Conțopel Scrijelescu întruchipează funcționarul influent din educație. Ambițiile sale mărunte devin obsesii: militează pentru eliminarea vacanței școlare, mărirea orei de curs etc. Este un adept al rigidității și al transformării educației în pedeapsă.

Doamna profesoară Țâfnă, profesoara de Chimie era construită dintr-un aluat mai tare dar avea o inimă de aur. De fiecare dată când un elev rezolva un exercițiu dificil, ochii îi erau inundați de o bucurie greu de ascuns. Uneori mai vărsa si câte o lacrimă pe care își imagina că nu o observă niciun elev. Credea că vocea autoritară și replicile tăioase erau un stimul necesar pentru elevi. Era un om bun care folosea instrumentele nepotrivite. De ani și ani își ghida elevii pe drumul corect, în direcția potrivită. Educația nu era despre pedepse, era despre bucuria cunoașterii, era despre descoperiri minunate, despre satisfacția de a mai cuceri un vârf.

Profesoara de Întorsomatică, domnișoara Strâmbă-Nas era mereu nemulțumită. Nu acorda note mari niciodată, era nemulțumită indiferent de situație. Avea ciudatul obicei de a privi în gol în timp ce i te adresai sau îți vorbea. Umbla vorba că regula “maxim 3 râsete și 5 zâmbete pe zi” fusese introdusă la propunerea ei. Domnișoara Strâmbă-Nas nu era cel mai amabil personaj. Nu socializa mai deloc

Doamna dirigintă de D. Ispravă avea mereu răspunsurile potrivite. Nu îi știau prenumele, pe carnetul de note se semna mereu D. Ispravă. Întruchipează profesorul cu vocație și suflet, cea mai prețioasă nestemată din colierul educației!

Citește și: Mesaje de Ziua Educației 2023: Urări și felicitări pentru educatori, învățători și profesori. „Doamna profesoară să aveţi parte de toată căldură omenirii, un ocean de sănătate şi toate florile lumii adunate în cel mai frumos buchet! La mulţi ani!”

”Nu este normal ca un ghiozdan să cântărească peste 10 kilograme”

Școala-tortura este unul dintre elementele pe care le aduceți în discuție. Cum simțiți că se raportează părinții la acest tip de școală? Care este cel mai mare pericol pentru elevi?

Citeste si: Cum își alege Karmen Minune un partener? Contează sau nu banii, pentru aceasta: "Dacă îți alegi bărbatul în funcție de asta, ai pierdut din start!"- kfetele.ro

Citeste si: Mesajul pe care i l-a transmis Claudia Pătrășcanu fostului soţ: "Asta este cel mai important". Gabi Bădălău a împlinit 36 de ani- radioimpuls.ro

Citeste si: Două gemene bogate au anunțat că îşi caută un iubit pe care să îl împartă. Poate să fie și sărac, dar să îndeplinească o condiție cheie- antena3.ro

Părinții responsabili îl detestă! Fie au trecut prin el în copilărie în calitate de elevi, fie au asistat la dezvoltarea sa în calitate de părinți ai actualilor elevi. Nu este normal ca un ghiozdan să cântărească peste 10 kilograme, nu este normal ca numărul de ore petrecut la școală și la teme să depășească limita maximă de ore la care – conform legislației – poate fi expus un adult! Educația trebuie să poată fi făcută și în mod responsabil, la standarde ridicate, cu zâmbetul pe buze!

Încercând să faceți o comparație, cum era școala în care ați învățat dumneavoastră comparativ cu realitatea de azi?

Am învățat până în clasa a opta într-o școală mare din Timișoara spre finalul anilor de comunism. Un fel de școală osândă, cu mulți profesori care “educau” prin violență fizică și verbală. Corecțiile efectuate cu palma, indicatorul sau rigla erau la ordinea zilei, la fel și statul în genunchi sau la colț. Mi-ar fi plăcut ca în zilele noastre, cineva de la minister sau inspectorat să vorbească deschis despre cum era școala în comunism și să își ceară public scuze milioanelor de elevi care au avut de suferit în acele timpuri. Așa ceva este greu de crezut că va avea loc, există multă ipocrizie, trimiterile de la nivel înalt către școala din trecut sunt exclusiv apreciative. Acum este incomparabil mai bine din acest punct de vedere. Rămân adeptul ideii că nu duritatea educă, nici acasă, nici la școală!

”Alandalia este cu, despre și pentru profesori!”

Cum este văzută ”Alandalia” de către cadrele didactice? Ce feedback ați primit?

Feedback-ul este unul pozitiv, frate cu entuziasmul! Profesorii au apreciat ironia, umorul, mesajele ascunse, comicul de nume și cel situațional. Alandalia este cu, despre și pentru profesori! Din multe puncte de vedere, „Alandalia” este o reverență cu ștaif făcută în fața profesorului dedicat și a școlii cu bine. Pledoaria pentru educația cu zâmbetul pe buze este susținută de un număr mare de profesori.

La final, cu ocazia Zilei Educației, vă rog să transmiteti un mesaj din ”Alandalia” pentru elevii din România.

În mult prea multe cazuri constatăm existența unui sistem educațional strâmb, surd, indiferent, cu voia directă sau indirectă a unora dintre cei care îl compun. Lipsa voinței de a mișca lucrurile, lipsa atitudinii, ascunderea sub preș a problemelor  sunt principalele metehne educaționale din Alandalia și de aiurea. Oricât de alandala ar părea lucrurile, trebuie să ne amintim mereu că nimic nu poate sta în fața setei de cunoaștere și a dragului de carte! Fără educație lumea va părea mereu strâmbă. Pe scurt, mesajul meu este și motto-ul cărții: “Îndrăznește mai mult, privește mai sus, continuă să visezi!”