EXCLUSIV/ VIDEO- Lacrimi de durere și neputință în lupta pentru dreptate. Fiul unei victime de la Crevedia speră la o nouă șansă la viață pentru tatăl său: "El încă are viață, anii lui erau de continuat"
Sunt câteva dintre cuvintele rostite, printre lacrimi, de fiul unei victime de la Crevedia. Bărbatul speră ca tatăl lui să primească o nouă șansă la viață. Marian Mirea, victimă Crevedia, se zbate între viață și moarte. Între timp, fiul lui luptă pentru dreptate, cuprins de lacrimi și neputință.
"Butelia de gaz a sărit din curtea GPL-ului, în curtea mea... să știu că un asemenea incident îi pune capăt vieții și nu are moarte de bătrânețea lui, mă doare. Și mă doare tare", sunt cuvintele tulburătoare ale unui bărbat, care așteaptă un miracol pentru tatăl său.
Fiul unei victime de la Crevedia oferit informații în exclusivitate despre tragedia pe care o trăiește de câteva zile. Vlad Petrișor, reporter Kanal D, a discutat cu Mirea Valentin Răzvan, fiul lui Mirea Marian.
Mirea Marian se află intubat la Spitalul Floreasca, cu arsuri pe 90% de pe suprafața corpului și cu șanse minime de supraviețuire. Fiul său, cuprins de durere, luptă pentru dreptate.
- Spuneți-ne, cum a început toată această poveste? Unde erați în momentul în care au avut loc exploziile?
- Bună ziua! În momentul când a avut loc prima explozie, mă aflam în Anglia, eram în țară pentru că sunt plecat de foarte mult timp, de foarte mulți ani.
Mi-am format o familie acolo, am un serviciu stabil de foarte mulți ani, întrucât nu era necesar să vin în țară. Sau nu mă așteptam să vin în țară, nicidecum anul ăsta, cu toate că am avut concediu... Am aflat prin intermediul fraților. Am frați peste hotare, dar am fost contactați de către alți prieteni sau veri, aducând la cunoștință faptul că a avut loc o explozie, la stația de GPL
- Care unde e?
- Fix față în față cu casa mea. Provocând dezastru total atât celor de lângă mine, cât și mie, în fapt.
- Ce a mai rămas din casă?
- ... Acolo aproape că nu a mai rămas piatră pe piatră. Deci tot ce a fost, e la pământ...
- ... Acolo am crescut. Acolo m-am născut. E casa mea, de la părinți...
- În momentul exploziei era cineva acolo? Era cineva în casă?
- Da. În casă se aflau surorile mele, mama și tata.
- Și în ce stare sunt? Cum sunt?
- Haideți să vă spun mai bine cum s-a întâmplat, dacă vreți.
Sora mea de 17 ani a auzit un mare sunet, puternic, de pierdere de gaz și s-a dus la taică-miu și l-a chemat, tată, vino repede, că se pierde gaz, ceva nu e ok. Acum, în fața GPL-ului deja se formase o plagă, gen, de ceață, de scurgere a gazului. Deja se formase. Gazul se extindea treptat, treptat pentru că avea o pierdere de gaz extremă, extremă. Și atunci, tata a ieșit și s-a apropiat de stradă, de șosea, fiind pe acostamentul pietonal, dar fiind aproximativ 15 metri, 18, nu cred că erau mai mult, până în conducta de gaz, deci
era foarte aproape, nu și-a dat seama. Întrucât tata s-a întors ai aveam cele două surori, de 14 ani și de 17 ani, în spatele lui, la 3-4 metri aproximativ de tata. În momentul ăla, tata s-a întors și le-a spus "Fugiți, fugiți de aici". Au plecat surorile mele, mi-au spus că au plecat în fugă și nu știu dacă au trecut mai mult de 10 secunde și s-a auzit o explozie ENORMĂ.
Aveam 2 case în curte. Casa în care au intrat avea 5 camere, s-au dus în ultima cameră din spate. Atunci au auzit o bubuitură extremă. Când au ieșit din ultima cameră și au vrut să iasă afară pentru că a bubuit ceva, deja casa era jumătate în flăcări, pentru că butelia de gaz a sărit din curtea GPL-ului, în curtea mea. A fost aruncată de suflul exploziei. Atunci sora mea, datorită că a avut geamurile sparte la casă din cauza exploziei și pentru că pe ușă nu mai putea să iasă ca acolo a picat butelia și tot suflul de la butelie a fost împins în casă, atunci a ieșit pe geam. A avut noroc cu ultimele geamuri de lângă ultima cameră din spate și a ieșit pe geam. Atunci și-au luat mămica dintr-o altă casă, și-au luat cealaltă surioară și au plecat pe câmp în spate, pentru că am câmp în spate acolo. Și acolo l-au întâlnit pe tatăl meu. Nu înțelegem cum a ajuns acolo, pentru că prin față nu l-a întâmpinat nimeni, l-au găsit pe câmp, în spate. Și ne-am gândit că a fost aruncat de explozie, voi mă înțelegeți?...
- L-au găsit ars acolo?
- Nu l-au găsit ars, au spus că l-au găsit pe câmp. Tata mergea într-o direcție opusă, spunând că el merge la ambulanță. Atunci s-a întâlnit cu un alt văr de-al meu, care l-a întors și-a revenit, l-a preluat un domn pompier și l-au dus la ambulanță.
- El în ce stare e acum? E la spital?
- ... Este la spital, într-o stare de 90% arsuri, este intubat, cu arsuri interne și rămâne în voia lui Dumnezeu...
- Ați văzut că au plecat mai multe transporturi cu oameni în străinătate ca oamenii arși să fie transferați în străinătate. În cazul tatălui dumneavoastră?
- Din ce am înțeles, ieri erau 7 transportați către alte spitale internaționale...Cei cu arsuri minime au prioritate, cu cât depășește peste 50%, am înțeles, șansele de viață sunt mai scăzute. Am înțeles treaba asta, dar noi ca oameni, având suflet, de ce nu s-a oferit măcar un minim de șansă tuturor, dacă facem bine? De ce facem pe alese?... Dacă tatăl, meu a trecut deja în a treia zi de viață și nu a muri în acele momente, și în acest moment se zbate, de ce nu a fost preluat de cei cu putință și să fie dus, la rândul lui, pentru o șansă la viață?
-... În afară de televiziune, nu a venit nimeni la mine să mă întrebe, să mă sune sau pe soția tatălui meu să o întrebe, "Domnilor, sunteți bine? Suntem din partea primăriei".
- Ați simțit vreodată până atunci că sunteți în pericol? Ați făcut vreun fel de sesizare undeva?
- Sunt peste 10 ani de când e în picioare această fabrică de bani...Și acolo cine spune că depozitul este din 2020, când ISU au venit și le-au spus că trebuie să închidă totul pentru că nu dețin anumite articole pe care legea le prevede pentru a furniza și desfășura locul de muncă în normalitate. După ce a închis ISU, acolo s-a închis furnizarea de gaz, nu, acolo era depozit dinainte. Se făcea furnizare gaz pentru treburi civile, cât și tiruri. Mirosul de gaz a fost continuu acolo.
- Nu vă simțeați în pericol? Dumneavoastră, vecinii, că erau mai multe case în jur? Ați încercat să vorbiți cu poliția, cu primăria?
-... Au fost făcute sesizări, au fost cazuri de vorbe mai dure pentru că toți am avut teamă de ce s-ar putea întâmpla și ce s-a întâmplat. Nimeni nu a pus piciorul în prag, totul a decurs cum ei a dorit...
- Ce speranțe aveți dumneavoastră? Văd că sunteți un bărbat puternic și vă văd cu lacrimi în ochi.
- Încerc să lupt. Încerc să fiu cât se poate de puternic, încerc să lupt. Sunt puternic la exterior. La interior, sunt distrus. Și m-ar distruge extrem de rău să știu că trebuie să mă întorc, în Anglia, cu gândul că tata nu mai e. Asta îmi pune capac, mă topește. M-ar distruge...Trebuie să mă întorc și asta mi-e durerea. O să trăiesc cu conștiința că tata nu mai e. Și în loc să vin în vacanță, am venit pentru a-l înmormânta pe tata.
- Dacă ați putea arăta cu degetul spre cineva acum, spre cine ați face-o?
-... Autoritățile ar trebui să o facă. Autoritățile știu despre cine e vorba, cine ar fi putut să stopeze acel lucru... Ăsta mi-e sufletul. Când vine vorba de tata, mă rupeți. Pe el l-am avut. Mi am petrecut mult timp alături de tata... Am tras din greu ca ei să fie bine și acum să știu că un asemenea incident îi pune capăt vieții și nu are moarte de bătrânețea lui, mă doare. Și mă doare tare. El încă are viață, anii lui erau de continuat, iar dacă acum se termină, e dureros.