Fetița de doi ani care se afla în mașina care a lovit ursul din Harghita are coșmaruri ”Se trezește noaptea țipând”

Povestea ursului lovit de mașină pe o șosea din Harghita, care a fost lăsat de autorități să agonizeze aproape 20 de ore până s-a luat decizia eutanasării sale, a revoltat o țară întreagă.

Bărbatul care a lovit ursul trăiește acum propriul coșmar. Omul locuiește în localitatea Acățari și este tatăl a 6 copii. Acesta este disperat, spune că l-a lovit din greșeală, iar mașina lui este distrusă. Ghinonul i-a scos în cale ursul, îi pare rău de animal, dar are supărarea sa mare, pentru că auoturismul era singurul care-l ajuta să-și transporte copiii la școala. Jurnalistul Vlad Ursulean l-a vizitat și a postat pe pagina lui de socializare povestea bărbatului care a lovit ursul. A aflat că alături de șofer, în mașină era fetița acestuia de doi ani, care a făcut atac de panică în timpul accidentului, ia acum se trezește noaptea țâipând ”ursul, ursul”

”Am fost în vizită la familia care s-a ciocnit cu ursul.

Tare s-au bucurat că se interesează cineva și de ei, că au urmărit toate știrile și numai de urs aveau grijă.

Dar ei ce-o să facă acuma, că nu-i despăgubește nimeni, au rămas fără mașina de care au nevoie în fiecare zi. Au șase copii pe care trebuie să-i plimbe de colo-colo.

O fetiță de doi ani era în mașină când a fost accidentul. A făcut atac de panică, dar s-a liniștit, acum aleargă chicotind prin curte. Doar noaptea se mai trezește țipând că ursul...

Iar ursul chiar vine noaptea! Locuiesc pe deal, la marginea satului, dincolo de ei mai e doar o stână, sub asediu în fiecare noapte. Îți dai seama că-i aproape după cum latră câinii.

Citeste si: Poezie emoționantă după ce ursul din Harghita care a suferit ore în șir pe șosea a fost împușcat! Versurile au devenit virale

Citeste si: Roxana Kiriţă e revoltată după tragedia ursului care a agonizat pe şosea şi a fost eutanasiat: „De câte suferinţe mai e nevoie să se trezească lumea?”

Le e frică să iasă la animale, le e frică să-și lase copiii la joacă, de câțiva ani trăiesc cu frica. Cică înainte nu erau urși, dar i-a adus cineva cu duba, așa crede lumea.

Aici pe deal nu e habitat bun, nu găsesc de mâncare, nici loc de hibernat n-au, toată iarna coboară în sat după hrană și-i terorizează pe oameni.

Nu te-ajută nimeni în țara asta, se plânge domnu’ Ferenț, un urs de om. În timp de vorbim îi sună telefonul – un prieten din Ungaria a văzut știrile și a strâns niște forinți pentru el, măcar atât.

Povestește că mai demult s-a întâlnit cu un om desfigurat de urs, tot pe lângă Praid. Rămăsese fără o mână și cu fața reconstruită cât de cât. L-a întrebat atunci – ce e în sufletul lui? Îmi redă răspunsul cu ochii bulbucați: -Văd numai ursul!”