In 1990, Mircea Cartarescu il ridica in slavi pe Ion Iliescu: "Despre Ion Iliescu auzisem deja de cativa ani tot felul de legende. Mi-e neclar prin ce mecanism a ajuns in locul unde se afla acum, dar mi se pare omul cel mai potrivit!"
Scriitorul Mircea Cartarescu a elogiat, in 1990, Frontul Salvarii Nationale si pe Ion Iliescu, criticand-o pe disidenta Doina Cornea.
Mircea Cartarescu este in prezent una dintre cele mai critice voci la adresa PSD-ului si a conducatorilor sai, insa lucrurile nu au stat asa tot timpul. In 1990, cand Frontul Salvarii Nationale, precursorul PSD-ului, conducea Romania, Cartarescu lauda formatiunea, dar si pe liderul acesteia, Ion Iliescu. "În ultimul timp mă cam deprimă unele supoziţii ale Europei libere, apelurile Doinei Cornea şi, fireşte, în alt plan, comentariile agramate ale câte unui „om de pe stradă”, care deja văd în Front o conspiraţie a comuniştilor.
(…) Cele ce voi spune, în continuare, vor părea, poate, frivole. Dar a gândi politicul doar în termeni politici mi se pare insuficient. Omul obişnuit nu gândeşte numai aşa. Sau nu doar gândeşte, mai şi simte. Oricum, profit de condiţia mea de «poet» (adică de naiv, în limbajul familiar) ca să spun că îmi plac, îmi sunt simpatici câţiva membri ai actualei conduceri. Fiziognomia e o ştiinţă veche şi cu implicaţii profunde (…).
Îmi plac, deci, expresia feţelor şi felul de a fi ale lui Ion Iliescu şi Petre Roman. Intuiţia îmi spune să merg pe mâna lor. Mi-e absolut imposibil să-i bănuiesc de joc dublu, de „comunism camuflat”, de sete de putere, de voinţă de dictatură personală, sub o formă sau alta. Nu-i greu să-ţi dai seama că sunt extrem de inteligenţi şi că au o competenţă politică indiscutabilă. Petre Roman (a cărui expresie îmi aduce, uneori, vag, aminte de cea a lui N.
Manolescu) a ieşit excelent din clenciul atent şi viclean construit al televiziunii franceze. Despre Ion Iliescu auzisem deja de câţiva ani tot felul de legende. Mi-e neclar prin ce mecanism a ajuns în locul unde se află acum, dar mi se pare omul cel mai potrivit", scria Cartarescu in revista Contrapunct, la inceputul lui 1990.