La un an de la tragedie, Ana Pascu a acceptat sa vorbeasca despre moarte fiului ei cu jurnalistii Mirela Neag, Răzvan Luţac şi Cătălin Tolontan. Interviul a fost publicat pe tolo.ro.
"A trecut un an, iar eu îl aştept pe Alex să vină, să mă sune. Nu pot să accept că nu mai e. În fiecare noapte plâng în hohote. În primele trei luni nu am ştiut decât să plâng, plângeam până simţeam că-mi explodează capul.
Trei luni am plâns până la epuizare. De multe ori am ajuns la spital şi acolo îi spuneam din priviri soţului că nu mai vreau nimic de la viaţă. Am înţeles apoi că aşa nu mai pot trăi şi am apelat la un psiholog. De la el am aflat că atunci când intri în depresie faci lucruri autodistructive.", spune Ana Pascu.
"Soţul meu face faţă şi mai greu situaţiei; cât e el de doctor, la spital a intrat o singură dată la Alex.
"În ultimul an de facultate, a primit o bursă de la o facultate din Frankfurt. I-am spus că ”Dacă eşti capabil, nu există să nu te realizezi şi în România. Trebuie să oferi ceva şi ţării tale”. Ăsta-i spiritul în care l-am crescut pe Alex.
Stau şi mă întreb de unde ştia el toate lucrurile despre care cînta? Nu l-am văzut niciodată urmărind vreo emisiune politică la televizor sau să vorbească despre actualitatea din societatea românească. Cu tatăl său avea însă discuţii mai profunde.
Evit să îmi pun o întrebare: Dar ţara a făcut ceva pentru el?. Nu-mi pun întrebarea asta pentru că dacă aş începe să secţionez acele zile, aş intra într-o depresie profundă. Aş putea să găsesc răspunsuri ce m-ar termina ca om. Că nu s-a făcut aia, că s-a spus asta şi, de fapt, adevărul era altul.
Eu cred că medicii au făcut atât cât au putut şi cât au ştiut. Cred că ţara asta nu este pregătită pentru dezastre. Mi-e frică să mă întreb ce se va întâmpla cu noi în cazul unui cutremur? ”, spune Ana Pascu.
Mama lui Alex a povestit ca acesta a iesit pe picioarele lui din club si s-a dus la sital.
"În primele zile a contactat mai multe bacterii agresive. Klebsiella din plămîni l-a şi terminat. Am înţeles că el voma în timp ce era intubat… A fost o îmbulzeală de nedescris acolo în primele zile. Răniţii erau duşi pe targă de la secţia de terapie intensivă spre tomograf printre toţi oamenii care sunt în sala de primiri urgenţe. Alex era plimbat cu faţa descoperită printre aceşti oameni veniţi de pe stradă. Cînd a apărut ministrul Bănicioiu l-am întrebat dacă nu ar trebui ca pacienţii arşi să fie izolaţi? Mă întreb de ce medicii au acceptat să-i trateze în asemenea condiţii, dacă nouă, care nu avem cunoştinţe medicale, ni s-a părut că ceva nu e în regulă?! Cred însă că dacă medicii ştiau şi puteau să facă mai mult, făceau. Atîta au ştiut. Atîta au putut. Da, atîta putem, atîta facem, viaţa e complicată în România şi trebuie să recunoaştem asta. Nu e deloc resemnare în ceea ce spun. Noi la lupta pentru adevărul de la ”Colectiv” nu vom renunţa niciodată. Nu îmi este uşor să mă gândesc la faptul că cei care au fost transferaţi la timp în străinătate sunt acum în viaţă! Am greşit sau nu că l-am ţinut atîtea zile în Spitalul Floreasca? Mi-e frică de răspuns".
Citeste si: Cod galben de PLOI torențiale, descărcări electrice și GRINDINĂ! Care sunt județele afectate?- kanald.ro