Motivul pentru care de Florii nu se mănâncă urzici. Tradiții și obiceiuri pentru Intrarea Domnului în Ierusalim

Iată care este motivul pentru care de Florii nu se mănâncă urzici. Tradiții și obiceiuri pentru Intrarea Domnului în Ierusalim

Creștinii ortodocși sărbătoresc Duminica Floriilor – Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, cu o săptămână înainte de Paște. Anul acesta, Floriile sunt celebrate pe 13 aprilie, fiind una dintre cele mai importante sărbători din Postul Mare, încărcată de simboluri, tradiții și interdicții care s-au transmis din generație în generație.

De ce nu se mănâncă urzici de Florii?

Una dintre cele mai cunoscute interdicții alimentare legate de această sărbătoare este consumul de urzici.

Potrivit credinței populare, în această perioadă „încep să înflorească urzicile”, iar ziua este cunoscută în folclor ca „Nunta urzicilor”. Din respect pentru natură și pentru renașterea simbolică pe care o marchează această zi, oamenii aleg să nu le mai culeagă sau consume. Se spune că după această „nuntă”, urzicile își pierd puterea tămăduitoare și nu mai sunt bune de mâncat.

Ramurile de salcie – simbol al Floriilor

Unul dintre cele mai întâlnite obiceiuri de Florii este aducerea la biserică a ramurilor de salcie pentru a fi sfințite. Acestea amintesc de momentul în care Iisus a fost întâmpinat în Ierusalim cu ramuri de finic și flori, ca un rege și mântuitor.

Citește și: Pelerinaj de Florii în Capitală. Care este programul exact, anunțat de Patriarhia Română

În tradiția românească, salcia a luat locul finicului din zonele orientale, iar legendele îi conferă un rol aparte.

Una spune că Maica Domnului, dorind să ajungă la Iisus răstignit, a fost ajutată de o salcie care și-a plecat ramurile, formând un pod. O altă poveste vorbește despre salcia care și-a lăsat crengile în jos după ce a fost folosită la biciuirea lui Iisus. Din acel moment, se spune, salcia a rămas aplecată în semn de durere și smerenie.

Ramurile de salcie sfințite sunt păstrate cu grijă în case, la icoane sau la uși, fiind considerate protectoare împotriva relelor și a necazurilor.

Tradiții populare și superstiții de Florii

Sărbătoarea Floriilor este marcată de numeroase practici magico-religioase. La sat, salcia sfințită este folosită pentru a stimula rodul pomilor fructiferi sau este amestecată în hrana animalelor, pentru sănătate și protecție.

O superstiție populară spune că cei cu dureri de spate trebuie să-și pună la mijloc crenguțe de salcie sfințită, pentru alinare.

De asemenea, cine înghite trei mâțișori de salcie în această zi va fi ferit de durerile de gât tot anul. Pe vreme rea, mâțișorii puși pe foc se spune că alungă furtunile și trăsnetele, fumul lor având puteri de protecție.

Pentru spor la vânzarea animalelor, se atinge fiecare animal cu crenguțe de salcie sfințită înainte de a fi dus la târg.

Curățenie la morminte

În Duminica Floriilor se merge la cimitir, unde mormintele sunt curățate și stropite cu apă sfințită. La cruci se pun coronițe din crengi de salcie și flori, iar celor trecuți în neființă li se oferă plăcinte și gogoși de post.

Citește și: Ce se dă de pomană în Sâmbăta Floriilor 2025?

Obiceiuri pentru noroc și frumusețe

Tradițiile variază de la o regiune la alta.

În Banat și Transilvania, fetele nemăritate își pun o oglindă și o cămașă sub un păr altoit pentru a-și visa ursitul. Se spune că cine nu respectă sărbătoarea se va umple de pistrui. Nu este bine să-ți speli părul în această zi, pentru că „vei albi repede”, dar dacă totuși o faci, trebuie folosită doar apă sfințită. Pentru un păr frumos, fetele fierb busuioc după miezul nopții și se spală cu acea apă dimineața.

A două dezlegare la pește din Postul Mare

Floriile aduc și o bucurie culinară în timpul postului: dezlegarea la pește. Este a doua astfel de dezlegare din Postul Paștelui, după cea de la Buna Vestire. Biserica ortodoxă permite consumul peștelui în această zi, amintind că Iisus ar fi cerut pește. Tradiția spune că peștele mâncat în această zi are puteri tămăduitoare și îl ajută pe cel care îl consumă să se vindece de orice boală.