Ne mândrim cu sarmalele şi micii, dar nu avem, de fapt, nicio mâncare tradiţională! Care este singurul preparat cât de cât autentic?

Fie că e vorba de sarmale, salata boeuf, mici, fasole cu ciolan, ciorbă... din păcate, niciun preparat nu este tradiţional românesc, cu adevărat. Asta datorită influenţelor popoarelor care s-au perindat prin istoria noastră. Fie că e vorba de unguri, saşi, greci, turci, sârbi sau ruşi... cu toţii şi-au pus amprenta pe bucătăria românească. 

Aşadar, este vreun fel de mâncare despre care putem spune că este cu adevărat românesc?

Păi, da şi nu! Mămăliga ar fi, oarecum, un preparat tradiţional, chiar dacă se regăseşte şi la italieni, sub denumirea de polenta. Însă porumbul a ajuns la noi în ţară abia la sfârşitul secolului al XVII-lea.

Citeste si: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii- catena.ro

Citeste si: Doctorii au descoperit un bărbat cu trei penisuri. Este primul caz de acest fel din lume care a putut fi studiat- antena3.ro

Citeste si: Arma teribilă testată cu succes de Franța. Va avea misiunea de a-i elimina pe luptătorii lui Putin aflați în Ucraina- wowbiz.ro

Bun la gust şi foarte productiv, el a înlocuit rapid meiul, care fusese până atunci „cereala de mămăligă” a românului. Meiul – sau mălaiul, cum mai era numit atunci – era consumat de populaţia din Ţările Române, mai ales în Moldova şi Muntenia, pe scară atât de largă încât, relatează un misionar catolic călător pe la noi, Mihai Viteazul era poreclit de saşi, în derâdere, „Mălai-Vodă.”

Meiul e, aşadar, un aliment vechi în cultura culinară românească, numai că tradiţia folosirii lui a fost curmată de apariţia porumbului, care i-a luat locul ca aliment de bază în dieta ţăranului român. Mămăliga de porumb a devenit mâncarea de zi cu zi; efectiv, era hrana de bază a ţăranilor români, care „uneori fac şi de trei ori pe zi mămăligă”, cum scrie dr. Gheorghe Crăiniceanu în lucrarea sa „Igiena ţeranului român” (1895).

Problema era că starea materială precară a majorităţii populaţiilor româneşti la acea vreme făcea ca mămăliga să fie aproape singura hrană a oamenilor, ceea ce provoca mari probleme de sănătate. Porumbul, oricât de hrănitor, nu putea furniza toate principiile nutritive necesare organismului uman şi mulţi ţărani sufereau de boli carenţiale, datorate malnutriţiei.

În special pelagra făcea ravagii, iar numeroşi medici şi alţi oameni de ştiinţă, care au studiat condiţiile de trai ale ţăranilor români în secolul al XIX-lea şi începutul secolului XX, denunţau această stare de lucruri, considerând că alimentaţia bazată pe porumb era cauza majoră a epidemiilor de pelagră.

Aşadar, se pare că mămăliga ar fi mâncarea noastră tradiţională. Aburindă, tăiată cu aţa aşa cum o făcea bunica şi servită musai lângă un păhărel de ţuică (chiar dacă o găsim şi la vecinii slavi).