Localizat in constelatia Orion, acel eveniment exploziv s-a produs in urma cu aproximativ 500 de ani şi a difuzat fluxuri uriaşe de praf şi gaze cosmice in spatiul interstelar.
Potrivit oamenilor de ştiinta, coliziunea a generat o cantitate de energie echivalenta cu aceea pe care Soarele o emite intr-o perioada de 10 milioane de ani.
Detaliile acestui studiu au fost publicate in revista Astrophysical Journal.
Exploziile uriaşe care au loc in spatiu sunt in general asociate cu supernovele, care apar in momentul mortii unor stele gigantice şi stravechi.
Noile imagini suprinse de telescopul ALMA arata insa o explozie care s-a produs la cealalta extremitate asociata duratei de viata a unei stele- perioada de ”copilarie” a unui astru.
Stelele se nasc atunci când un nor uriaş de gaze incepe sa se prabuşeasca sub propria gravitatie. La o distanta de aproximativ 1.500 de ani-lumina fata de Terra, mai multe stele foarte tinere au inceput sa se formeze, intr-o regiune denumita Norul Molecular Orion 1 (OMC-1).
Gravitatia a atras aceste proto-stele mai aproape unele de altele, cu o viteza tot mai mare, in urma cu aproximativ 500 de ani, iar doua dintre ele s-au ciocnit, declanşând o explozie extrem de puternica. in urma ei, gaze şi praf cosmic au fost expulzate in spatiul interstelar cu viteze de peste 150 de kilometri pe secunda.
In 2009, oamenii de ştiinta au detectat primele semnale ale acelei explozii de proportii.
”Ceea ce vedem in acea creşa stelara, altadata calma, a fost o versiune cosmica a focurilor de artificii de pe 4 iulie (Ziua nationala a Statelor Unite, n.r.), cu fluxuri uriaşe de gaz şi praf indreptându-se in toate directiile”, a explicat profesorul John Bally de la Universitatea Colorado, coordonatorul studiului.
Cercetatorii au descoperit şi o serie de detalii noi despre structura acelor fluxuri ce au fost ejectate dupa explozie pe o distanta de aproape un an-lumina.
Oamenii de ştiinta au aflat in acest fel mai multe lucruri despre deplasarea la viteza inalta a moleculelor de monoxid de carbon in interiorul fluxurilor gazoase uriaşe. Descoperirea ar putea sa ii ajute şi sa inteleaga mai bine procesul de formare a stelelor.
Autorii studiului sunt de parere ca exploziile de acest tip au cel mai probabil efecte pe termen scurt, intrucât ramaşitele evenimentului- gazele şi praful stelar fotografiate de ALMA- rezista grupate in spatiu timp de doar câteva secole dupa coliziunea dintre doua proto-stele.