Unul dintre voluntarii din cele două războaie, din Ucraina și Israel, face mărturisiri incredibile. Cât de diferite sunt cele două războaie? Valerie a văzut totul cu propriii ochi.
Valerie Dyksztejn face parte din Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență ZAKA
[Sursa foto: Valerie Dyksztejn/Business Insider]Valerie Dyksztejn, o femeie ucraineano-israeliană, în vârstă de 43 de ani, are o poveste incredibilă. Femeia a fost voluntară în războiul din Ucraina, dar și în cel din Israel.
La momentul la care Rusia a invadat Ucraina, în februarie 2022, Valerie locuia în Kiev. În octombrie 2023, ea se afla în vacanță în Israel când Hamas a atacat țara.
Ea face parte din Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență ZAKA.
Povestea Valeriei este cu adevărat impresionantă, mai ales pentru că femeia a ajuns în prima linie de salvare și a putut vedea ororile celor două războaie fără filtre.
Valerie începe să-și spună povestea punctând faptul că s-a născut la Kiev, dar în anii '90, alături de familia sa, a emigrat în Israel. Ea nu este străină de Fâșia Gaza deoarece, vreme de mulți ani, ea a locuit la granița cu Gaza, în Israel.
„Am plecat de acasă când eram foarte tânără și am fost recrutată în armata israeliană. Am avut o slujbă de informatician în armată. După armată, m-am dus la studii și m-am căsătorit. Soțul meu este belgian. Avem cinci copii și trei nepoți. După căsătorie, am locuit în Israel, dar am lucrat în Ucraina. Am călătorit intens între Israel și Ucraina”, a povestit femeia pentru Business Insider.
În urmă cu 10 ani, Valerie s-a mutat definitiv în Ucraina, dar mulți dintre copiii săi locuiesc în Israel.
Atunci când Rusia a atacat Ucraina, Valerie locuia în Kiev. Rușii au creat o adevărată panică între oamenii de rând, care nu își doreau acest război sângeros.
Femeia a ajuns în prima linie de salvare și a putut vedea ororile celor două războaie fără filtre.
„Nu am ieșit din casă în primele zile. Nu este ușor să părăsești o casă, să lași în urmă o afacere. Am plecat abia când tancurile se aflau în afara Kievului, în ultimul convoi. La început, am decis să mergem la Anvers, în Belgia, pentru că de acolo este soțul meu. Ne-am gândit să stăm două săptămâni, până când lucrurile se liniștesc, după care să ne întoarcem”, și-a amintit Valerie.
După începerea războiului, Valerie a ales să pornească la un nou drum. A călătorit prin Moldova, dar drumul până acolo nu a fost cel mai ușor.
„Ne-a luat aproximativ 40 de ore să ajungem la graniță. Când am ajuns în sfârșit în Moldova, era o nebunie. Haosul de acolo era incredibil. Nu pot să explic câtă lume era acolo. Nu existau locuri de dormit. Totul era ocupat. Oamenii aveau nevoie de ajutor, așa că am încercat să ajutăm cât de mult am putut”, spune Valerie.
Citeste si: Hemoglobina: Ce este si ce se ascunde o valoare scazuta a acesteia?- catena.ro
La câteva zile după ce a izbucnit războiul din Ucraina, ZAKA a deschis un callcenter 24/7. Totodată, Valerie și a rămas în Moldova pentru a-i ajuta pe cei aflați în nevoie.
„Am reușit să deschidem un hotel care a fost transformat într-un loc unde era oferită asistență medicală pentru cei cazați. Evacuam oameni în avioane, răniți grav și oameni care nu se puteau deplasa singuri. Mulți dintre ei erau supraviețuitori ai Holocaustului. În Ucraina nu au mai rămas multe familii evreiești, iar supraviețuitorii Holocaustului sunt în mare parte complet singuri. Îngrijitorii lor au plecat și au fugit când a început războiul”, spune femeia.
Valerie a condus hotelul din Moldova timp de 8 luni și se pare că cele mai multe cereri de ajutor au fost solicitate din partea evreilor.
După cele 8 luni, Valerie s-a întors în Kiev.
„Sunt atât de mândră de oportunitatea pe care am avut-o de a face acest lucru (n.r. de a ajuta oamenii). Este regretabil că s-a întâmplat în acele circumstanțe triste, dar sunt mândru de această oportunitate. Am ajutat mai mult de 100 de supraviețuitori ai Holocaustului care nu erau mobili. Cei mai mulți dintre ei au plecat în Israel”, a mai adăugat voluntara.
Mai mulți ani, Valerie a locuit la granița cu Gaza.
În urmă cu o lună, Valerie se afla în vacanță în Israel pentru a celebra sărbătoarea Sukkot alături de copii.
Femeia povestește că s-a aflat, pe 7 octombrie când a izbucnit războiului în Israel, în apropierea locului unde au avut loc primele atacuri ale Hamas, mai exact, la aproximativ 65 de kilometri.
„Alarma de raid aerian ne-a trezit la ora 6:30. Ne-am trezit și ne-am uitat unul la celălalt. Am știut că ceva nu era în regulă. Am crescut în Gaza, așa că alarmele nu sunt ceva special pentru mine. Și trecusem deja prin războiul din Ucraina. Doar că în Bet Shemesh, alarmele de raid aerian nu sunt un lucru obișnuit. Nu-mi amintesc ultima dată înainte de aceasta când au fost rachete în Bet Shemesh. Nu este ceva ce se întâmplă frecvent”.
Nu a durat mult până când oamenii au început să aibă nevoie și să ceară ajutor. Valerie și soțul ei au fost gata să îl ofere oricând și la orice oră.
„Am început să primim mesaje. Cereau ca oricine putea veni să ajute să raporteze. Așa că ne-am pus vestele galbene și ne-am suit în mașina, fără să știm prea bine unde mergem la început.
Ne-au trimis la Spitalul Barzilai din Ashkelon. Eu ajutam la catalogarea cadavrelor, în timp ce soțul meu la luarea amprentelor digitale. Ceva mai târziu, ZAKA căuta voluntari pentru a merge în zona în care se desfășura festivalul de muzică. Soțul meu s-a oferit voluntar imediat. El și cu mine lucrăm împreună, facem voluntariat împreună. Până în ziua de azi, am făcut totul împreună. Așa că am spus: "Vin cu tine". Am crescut în această zonă, cunosc fiecare cotitură și fiecare copac. Ne-am urcat într-o ambulanță și am plecat”.
Valerie a fost uimită de ororile comise de Hamas în Israel.
Drumul până la victime a fost unul de-a dreptul surprinzător.
„Am început să vedem cadavre pe drum. Când ne-am apropiat de un adăpost de pe marginea drumului, am văzut o priveliște de neimaginat. Cantitatea de cadavre din interiorul adăpostului... erau aruncate unul peste altul. Nu am cuvinte să descriu ce am văzut”.
Festivalul de muzică, unde au murit peste 260 de tineri, a fost unul dintre cele mai șocante peisaje văzute de voluntară. Femeia spune că situația a fost atât de critică încât au fost nevoiți să cheme întăriri pentru a identifica cadavrele.
„A doua zi, când deja credeam că am văzut totul, am intrat în casele oamenilor. A fost și mai rău. În prima noapte am dormit în mașină două-trei ore și apoi ne-am întors. Aveam impresia că nu se va termina niciodată. Două săptămâni am văzut doar cadavre. În spatele fiecărui cadavru se află o persoană. Nu există cuvinte care să poată descrie asta. A fost cel mai îngrozitor lucru pe care cineva și-l poate imagina. Cel mai urât coșmar”.
Voluntara s-a întors recent acasă, în Kiev, după trei săptămâni de oferit ajutor în Israel. Concluziile sunt unele sfâșietoare.
„Inima noastră este frântă. Inima noastră este acolo, în Israel. În acest moment, mă simt mai în siguranță în Kiev. Kievul este mai sigur decât Israelul în acest moment. Dar, în același timp, nu poți compara cele două războaie. Sunt foarte diferite.
Citește și: Israelul are cea mai protejată bancă de sânge din lume. Aceasta este subterană și rezistentă la atacuri
„Ucraina m-a pregătit bine pentru a ajuta oamenii să se evacueze. Mi-am clădit o rezistență pentru a vedea lucruri greu de dus. Principala diferență între Israel și Ucraina a fost că în Ucraina am ajutat la salvarea oamenilor care erau încă în viață. Am avut în mare parte finaluri fericite. În cazul Israelului, am împachetat saci cu cadavre. Nu au existat finaluri fericite”, a spus Valerie, în finalul povestirii sale.
La final, Valerie consideră că este important că, atât ea, cât și soțul ei, ambii, sunt încă în viață.
„Avem o nouă generație de crescut. Și o vom crește cu mândrie. Dacă noi renunțăm, ei vor câștiga. Poporul evreu nu este un popor care renunță”, a mărturisit Valerie Dyksztejn”.
