“După al doilea copil am divortat. Nimeni nu a stiut ca am divortat in 1993. Lumea stie ca am divortat prin 2000. Al treilea copil l-am facut după divort. Bine, lucrurile sunt mai complicate. Am trecut printr-o experienta medicala traumatizanta, in care am avut un diagnostic, o boala in care ti se da un an de zile sa traiesti. Si mi s-a spus ca un an de zile traiesti cu acest diagnostic.
Si cu tratamentul. Pe citostatice, tumora a crescut 8 cm in 3 saptamani. Avea o viteză… intr-un fel, exploda! Sotul meu se schimbase foarte mult, intrase probabil intr-un soi de panica: va rămane singur cu doi copii. Au trecut 22 de ani de atunci si uite ca traiesc.
Eram in spital si la un moment dat stiu ca am vrut sa ies din spital, pentru ca mi-am dat seama ca nu mai am foarte mult timp si vreau sa fiu acasa, alaturi de copii.
Cat mai am, macar sa fiu cu ei. Am iesit din spital si pe 15 noiembrie, ziua de nastere a bunicii mele. stiam ca incepe Postul Craciunului. Nu aveam nici o informatie despre post, despre biserica, despre lucrurile de genul asta, dar stiam, in interiorul meu, ca vreau sa incerc. Ca trebuie sa ma duc acasa sa tin post. Pe 15 noiembrie am iesit din spital cu niste indici foarte mari, pe 20 decembrie, cand m-am intors la control, m-au intrebat: «Unde este tumora?».
Nu mai era. M-a intrebat doctorul ce am facut, ce tratament. si i-am spus: «Eu va spun, dar nu o sa credeti». Asta s-a intamplat. Nu mai exista tumora. Indicii coborasera foarte mult. Nu stiam ca Postul poate sa aiba o asemenea putere. Din momentul acela am stiu ca voi trai”, a declarat actrita intr-o emisiune TV.
“La momentul respectiv, am plecat din spital cu semnatura, pentru ca mi s-a spus ca nu mi se putea da drumul. Medicul mi-a spus ca ma voi intoarce mult mai rau si ca nu o sa mai aiba ce sa faca.
Am semnat. Mergeam, ma plimbam pe strazi si ma uitam, gandindu-ma ca eu la anul n-o sa mai vad lucrurile acestea. Nu puteam sa inteleg de ce mi s-au dat doi copii, daca nu puteam sa stau langa ei. Era dincolo de orice intelegere”, a mai povestit Anca Sigartau, completand apoi: “Ma impacasem cu ideea. Nu voiam sa afle parintii mei, nu voiam sa afle nimeni. Nu voiam sa se stie la teatru. Singura care stia era Luminita Gheorghi. Nu voiam sa se spuna: saraca”, a mai spus Anca Sigartau.