Este vorba de senatoarea Florina Presada, care trage un semnal de alarma in legatura cu abuzurile sexuale care au loc in Romania.
„Am fost supusa diferitelor forme de hartuire sexuala in atatea contexte, profesionale si personale, si de atatea ori, ca am avut nevoie de terapie ca sa inteleg ca nu era vina mea si nici a ceea ce purtam sau spuneam, ca sa pot incepe sa port fuste si tocuri din nou.
In adolescenta circulam des cu troleibuzul de la mine din cartier spre centru, unde era liceul meu, si inapoi. Si se mai intampla sa nu am abonament sau tichet. Intr-o seara am ramas singura in autobuz cu o echipa de cinci controlori. O data ajuns troleibuzul la capat, soferul a inchis toate usile si a plecat, cred fara sa stie ce se intampla, iar eu am ramas cu cei cinci care au inceput sa ma caute de buletin si bani prin toate buzunarele, incepand cu buzunarele de la haina pana la buzunarele de la spate de la pantaloni.
Alta data a trebuit sa iau interviu unui „artist” cunoscut, lucram in timpul liceului la Radio Romania Tineret. Acesta m-a invitat in atelierul lui intr-o seara. Dupa cateva minute, s-a apropiat de mine si pur si simplu m-a intins pe patul lui din atelier.
Dupa facultate, am avut diverse slujbe in diferite firme. Intr-o seara, ramasa singura cu unul dintre directori intr-o astfel de firma, acesta imi cere sa vin la el in birou, sa ii pun un pahar de whiskey si sa incui usa biroului dupa mine, ca am niste
Si tot asa. Si tot asa.
Am discutat lucrurile astea nu cu parintii sau profesorii mei, de care imi era rusine, ci cu surorile mele, care se confruntau cu aceleasi situatii. Devenisera cumva normale pentru noi. Ma tot intrebam ce anume ii face pe oamenii astia sa creada ca imi pot face sau spune lucrurile astea. Ce anume din ce faceam sau spuneam ii indemna la astfel de comportamente si cum ajungeam eu in astfel de situatii?
Asa ca peste timp, am inceput sa port numai pantaloni, tinute care sa
Nu mi-am dat seama de comportamentul meu, de ascundere, pana nu am vazut un psihoterapeut. Atunci mi-am amintit de toate. Si tot atunci mi-am amintit ca imi place sa port fuste si cateodata tocuri inalte. Ca n-ar trebui sa conteze ce port. Si am reinceput sa port ce imi place.
Din troleibuz am scapat pentru ca din spate a venit un altul iar soferul s-a intors ca sa mute troleul mai in fata si atunci am putut sa ii bat in geam sa ma lase sa ies, cu cei 5 in carca mea.
Din acel atelier am scapat cand i-am spus artistului ca inregistrez ce spune.
Iar cu directorul am rezolvat-o simplu. I-am dat paharul de whiskey, am plecat pe usa spunandu-i ca ma duc la toaleta, iar a doua zi i-am facut plangere catre superiori si mi-am dat demisia.
Dar hartuirea ia multe forme si e atat de ubicua si insidioasa, ca incepem sa o acceptam ca pe un fapt al vietii. Pentru ca multe femei nu stiu inca, probabil, cu ce se confrunta, am ales ilustrarea de mai sus, cu cateva exemple personale, pentru a le spune ca nu sunt singure, ca pot si trebuie sa vorbeasca despre asta, si ca putem schimba, desigur, in timp, situatia.
Astfel, am ales mai jos o lista de site-uri resursa in ceea ce priveste hartuirea, intretinute de organizatii si grupuri de femei care s-au organizat in acest sens.
Lectura lor nu e recomandata exclusiv femeilor, ci ar trebui sa fie o lectura necesara si barbatilor. In societatea noastra, in lipsa educatiei pentru egalitate, barbati si femei, nu suntem inca constienti de „raul” pe care il facem celei sau celui de langa noi si in ce fel, de la glumite sau remarci inocente pana la fapte incluse in Codul Penal", a scris aceasta pe Facebook.