Oamenii-himeră sperie întreaga lume! Ei trăiesc nedetectaţi printre noi. Cine sunt ei și ce vor de la noi?
Cazurile de oameni-himeră sunt mult mai des întâlnite decât ne-am imagina. De cele mai multe ori nu există semne clare ale anomaliei, iar diagnosticul este pus în cazul unor analize amănunţite
Oamenii-himeră. Imaginaţi-vă viaţa unei femei obişnuite, care ajunge la un moment dat într-un impas, într-o situaţie complet absurdă: testul ADN arată că ea NU este mama propriilor săi copii, pe care ştie însă foarte bine că i-a născut şi i-a crescut. O eroare de analiză? Nu, realitatea este de data asta mult mai bizară ca orice film sau roman de ficţiune: tânăra mămică este o himeră- un om care are în corpul său ADN-ul a două persoane diferite.
Cazurile de oameni-himeră sunt mult mai des întâlnite decât ne-am imagina. De cele mai multe ori nu există semne clare ale anomaliei, iar diagnosticul este pus în cazul unor analize amănunţite, care implică teste ADN din mostre prelevate din mai multe zone ale corpului (diferite organe interne, păr, dinţi etc).
Ce este de fapt o himeră? Este un om (sau animal) care are în corp ADN-ul a două fiinţe diferite, el asimilându-şi practic, în stadiul embrionar timpuriu, fratele geamăn.
Uneori pot fi descoperite membre parazite, dar de multe ori persoana respectivă nici nu bănuieşte că este o himeră.
Fenomenul se produce după doar câteva zile de la fertilizarea unui ovul. Embrionul abia format (aflat în stadiul de zigot sau de blastocist) întâlneşte un alt embrion, iar în mod normal sarcina ar trebui să se finalizeze cu naşterea a doi gemeni non-identici.
Uneori însă, unul din cei doi embrioni este complet absorbit de geamănul său, dar celulele sale, ADN-ul său, grupa lui sanguină, toate acestea vor rămâne în trupul fratelui care se va naşte.
Oamenii-himeră. Oamenii-himeră au două structuri ADN, iar deseori pot avea două grupe de sânge şi chiar organe genitale atât masculine cât şi feminine, dacă geamănul asimilat era de sex opus.
Oamenii-himeră. Primele cazuri de oameni-himeră identificate de medici
Lydia Fairchild, a cărei poveste a fost relatată pe scurt în primele rânduri ale articolului, este unul din cele mai cunoscute cazuri, pentru a fost intens mediatizat.
Drama ei a ieşit la lumină în anul 2002, când mămica de 26 de ani, şomeră, recent divorţată, a cerut ajutor social şi a trebuit să facă un test ADN de rutină, pentru a dovedi că are în grijă propriii ei copii.
Rezultatele au arătat că fostul ei partener este tatăl celor doi copii, dar că ea nu este mama lor, astfel că procurorul a acuzat-o de înşelăciune.
Oamenii-himeră. Din fericire, Lydia a găsit un avocat care a avut curajul să se opună evidenţei demonstrate de rezultatele ADN şi să susţină că, în ciuda testelor, ea este mama copiilor săi.
În cele din urmă, în timp ce Lydia era însarcinată cu al treilea copil, iar cei doi micuţi fuseseră luaţi în grija statului, judecătorrul care se ocupa de cazul ei a cerut ca o persoană să
fie martoră la naşterea următorului copil.
Astfel, martorul s-a asigurat că medicii au preluat corect probe de sânge de la mamă şi nou-născut, pentru ca testele ADN să fie clare.
După două săptămâni, rezultatele testului ADN au indicat acelaşi lucru aparent imposibil, dar 100% corect din punct de vedere medical: din punct de vedere genetic, Lydia nu era mama copilului pe care tocmai îl născuse.
Oamenii-himeră. Din fericire, unul din avocaţii acuzării aflase de un caz similar, cel al lui Karen Keegan, o femeie din Scoţia, care era himeră. Astfel, cu ajutorul celor doi avocaţi, Lydia a reuşit să demonstreze în instanţă că, deşi ADN-ul ei nu corespunde cu al copiilor săi, ea este mama lor şi are dreptul la ajutor financiar pentru îngrijirea acestora.
Singura mostră de ţesut care avea un ADN înrudit cu al copiilor a fost cea prelevată din colul uterin, ţesut care aparţinea de fapt surorii sale, care fusese asimilată. Astfel, Lydia a fost înregistrată în documentele medicale dreptul unul din puţinele cazuri raportate de oameni-himeră, conform descopera.ro.