Perioada cuprinsa intre Craciun si Boboteaza a amestecat vechi sarbatori pagane (Dionisiacele campenesti, Brumulia, Saturnalia, Dies natalis Salis invictis) reinterpretate in perspectiva crestina, taraneasca si teologala, potrivit cercetatorului serban Anghelescu, care vorbeste in "Sarbatori de iarna” despre colindele din ultimele zile ale anului.

 

"In practica, formele de colindat ocupa aproape intreg teritoriul celor douasprezece zile. in Moldova si Muntenia se umbla cu Capra de Anul Nou, iar in Transilvania de Craciun, fara sa fie o regula absoluta”, explica acesta, descriind pe zone care sunt simbolurile colindatorilor la sfarsit de an.

 

Vlad Manoliu scrie in "Sarbatori romanesti” ca "intre Craciun si Boboteaza (in unele zone numai in cele trei zile de Craciun) copiii umbla cu Steaua. Ei sunt numiti 'stelari', 'colindari', 'crai'. Steaua este facuta de obicei din lemn.

 

Partea centrala, 'vacalia', este rotunda (de obicei o sita veche). in ea se infig 6-8 sau chiar 12 'coarne' triunghiulare invelite in hartie colorata intre care se atarna hartii cu ciucuri. Vacalia are sus un clopotel, iar jos batul lung”.

 

El explica cum se umbla prin sat: "in Muntenia flacaiandrii umbla in noaptea din ajun si in ziua de Sant Ion cu un soi de uraturi speciale. Li se spune 'Iordanitori' si sunt condusi de un popa. Acesta poarta o caldarusa cu aghiazma, in care ceilalti inmoaie motocoalele si iordanesc pe cei vizitati. Un flacau din ceata duce o tepusa de lemn in care se infige carnea daruita. Ceata umbla prin sat, din casa in casa, mimand slujba de Boboteaza. Gospodarii sunt stropiti, apoi sunt ridicati pe brate de trei ori in sus. in unele locuri, stapanul casei se lupta cu un iordanitor si, daca il invinge, ii face un dar. Alti gospodari, mai glumeti, se asaza pe un bustean sau un car si iordanitorii trebuie sa-i ridice cu tot cu ele. in cele din urma le daruiesc bani, carne si bautura. Ceata cauta mai ales Ioni si Ioane, pe care-i pornesc cu sila la garla ca sa-i boteze si nu-i iarta decat daca primesc ceva in schimb. La hora sunt iordanite in special fetele”.

 

 

Odinioara, luna decembrie era numita si Undrea, dar si Luna lui Cojoc, Ningau sau Luna lui Andrei. in lumea satului romanesc, traditiile, obiceiurile si datinile pastrate reprezinta tezaurul national nescris si intelepciunea populara

 

Lista traditiilor si a obiceiurilor romanesti cuprinde, pe langa colinde, jocuri cu masti, alaiuri, teatru popular si dansuri specifice finalului de an.

 

Plugusorul este un obicei practicat de romani, inca din cele mai vechi timpuri, de sarbatoarea Anului Nou.

 

"Uratul cu plugul sau cu plugusorul practicat de copii si de feciori in grupuri separate implica uneori prezenta fizica a plugului. Textul, o istorie versificata a facerii de paine (colac), intruneste trasaturile necesare mitului. Recitat in timp sacru, plugusorul povesteste despre nasterea painii la care participa succesiv aproape toti membrii comunitatii, iar in cele din urma colacul este impartit tuturor. Satul intreg se aduna in colacul care ii contine simbolic pe toti si se desface apoi in bucatile impartite egal. Trupul painii va trai identic in fiecare dintre actorii si martorii ritului”, scrie serban Anghelescu in "Sarbatori de iarna”.

 

Obicei agrar, structurat dupa modelul colindelor, Mersul cu Buhaiul este o datina pastrata de sute de ani in satele romanesti. Obiceiul Buhaiului se practica in ajunul Anului Nou, intre asfintit si miezul noptii. Obiectul buhai este o barbanta (putina) cu unul dintre capete acoperit de o bucata de piele de oaie foarte bine intinsa, din centrul careia atarna o slimna (coama) din par de cal, ce produce un sunet grav, ciudat si nemuzical, care aminteste de mugetul unui taur.

 

Uneori buhaiul este impodobit si i se pun coarne de berbec invelite in hartie colorata si ciucuri. Grupurile de uratori poarta costume traditionale, caciuli impodobite, bice si clopotei, fiind rasplatiti de gazde cu mere, nuci, covrigi si colacei.

 

Un alt obicei arhaic care se petrece in seara Anului Nou este Jocul Ursului, un joc popular cu masti, cu caracter augural, format din uratori deghizati. Masca-costum este lucrata din blana unui animal intreg si este impodobita la cap cu doi canafi (ciucuri) de culoare rosie. Jocul Ursului este aducator de fertilitate, iar sunetele fluierului, ale tobelor si ale talangilor vor avea ca rezultat scoaterea caldurii din pamant si astfel solul va fi mai productiv.

 

Jocul Caprei este un obicei stravechi, ce se pastreaza inca la romani si face parte din traditiile de iarna. in ziua de Anul Nou, prin teatrul folcloric pe care Jocul Caprei il prezinta trecand printr-un ciclu de "transformari” (moarte, inmormantare, bocete, inviere), participam in fapt la un ritual dramatic impletit cu elemente de cult.

 

Potrivit traditiilor romanesti, mersul cu Capra, cat si primirea uratorilor in fiecare casa de crestini aduc noroc si belsug in gospodarie, fiind totodata un obicei important si pentru agricultorii care considerau Jocul Caprei o chemare a fortei divine pentru atragerea roadelor bogate. Animal de cult, in vechime, capra a fost asociata cultului fertilitatii. Actul ritual al acestui joc simbolizeaza inmormantarea anului vechi si renasterea anului nou.

 

Potrivit cercetatorului serban Anghelescu, capra si jocul ei reprezinta un ritual care compune o imagine fioroasa si comica in acelasi timp. "O constructie simpla si ingenioasa de lemn sau, in mod exceptional, din fire si bare metalice constituie suportul, coloana vertebrala a caprei care sustine capul cornut cu maxilarul superior mobil. Manuitorul caprei ascuns sub o panza de care atarna fasii de hartie colorata sau fire vegetale face sa clampane fioros, ritmic, botul caprei, amenintandu-i pe spectatori. Salturile acrobatice ale jucatorului de capra, zgomotul falcilor lovite, sunetul clopotelului atarnat de maxilar, sclipirea oglinzilor fixate deseori pe blana textila a caprei, compun o imagine voit tipatoare, fioroasa si comica in acelasi timp, in care preotii vedeau poate pe drept cuvant figura diavolului”.

 

Textele rostite de purtatorii caprei sunt complet neinsemnate fata de comportamentul actual al mastii.

 

"Moartea simulata a animalului si bocetul parodic al insotitorului care comanda jocul i-au determinat pe unii cercetatori sa creada in originile dionisiace ale ritului. Ei vad in jocul caprei si in cel al ursului dramele rituale stravechi in care divinitatile mureau pentru fecunditatea pamantului”, sunt concluziile istoricului.

 

Un alt obicei de Anul Nou, Umblatul cu Sorcova este practicat mai cu seama de copii. Etimologia cuvantului "sorcova” vine din bulgara, de la cuvantul surov, care inseamna "verde crud” si face referire la ramura verde imbobocita pe care o foloseau uratorii in vechime. Pentru urator, Sorcova tine loc de bagheta magica si are calitatea de a transmite sanatate si tinerete celui colindat.

 

 

Unele dintre cele mai cunoscute superstitii respectate de romani sunt legate de bani, noroc si belsug.

 

In noaptea dintre ani, se spune ca este bine sa avem bani in buzunar, dar si ca nu este bine sa dam bani pe 31 decembrie si 1 ianuarie, ca sa nu ramanem fara bani tot anul ce vine. In unele zone ale tarii, femeile coc o paine in care ascund bani, iar cel care gaseste monedele va avea noroc de bani tot anul.

 

Pentru atragerea norocului, se considera ca este bine sa avem vasc pe masa, in noaptea de Revelion, dar si struguri si smochine, pentru belsug. 

 

O alta superstitie legata de belsug, pe care multi o si respecta, spune ca este bine ca prima persoana care intra in casa in prima zi a Anului Nou sa fie un barbat brunet (se spune ca blonzii si roscatii sunt aducatori de ghinion, iar femeile de asemenea). Musafirul trebuie sa intre in casa cu o crenguta de vasc, paine si sare.

 

In noaptea dintre ani se spune ca este bine sa purtam ceva rosu, iar pe 1 ianuarie sa avem haine noi, pentru noroc.

 

Din batrani se stie ca nu e bine sa fie agatat calendarul anului nou inainte ca acesta sa se fi sfarsit, pentru ca aduce ghinion.

 

O alta superstitie este legata de faptul ca cine va dormi in ziua de Sfantul Vasile va fi lenes tot anul.

 

In prima zi a anului nu este bine sa aruncam nimic, nici macar gunoiul, pentru ca dam cu piciorul norocului. Se mai spune ca in noaptea dintre ani nu se gateste mancare din carne de pasare, deoarece, asa cum gaina scormoneste pamantul si-l imprastie, tot asa se risipesc norocul si bunastarea casei. in prima zi din noul an nu se matura, nu se spala, pentru a nu atrage saracirea casei.