Obiceiuri, tradiții și superstiții de Crăciun în Dobrogea. Obiceiurile și tradițiile specifice sărbătorilor de iarnă sunt încă bine conservate în satele din Dobrogea. Ca în orice altă zonă a țării, aici se întâlnesc mai multe obiceiuri specifice.
Traditii de Craciun în Dobrogea - Sărbătoarea Moşoaielor la Luncaviţa, Tulcea[Sursa foto: Tulcea noastra]Obiceiuri, tradiții și superstiții de Crăciun în Dobrogea. În satele de la poalele Munţilor Măcinului cetele de feciori aduc cu ele „Oleleul”. E un personaj păgân la origini. El intră primul în gospodărie, dă roată cetei de colindători de două-trei ori, apoi o veghează, în timp ce restul tinerilor cântă.
„Oleleul” are misiunea de a speria duhurile rele. El e îmbrăcat în cojoc din piele de oaie şi e înarmat cu un buzdugan şi cu o sabie din lemn.
Citeste si: Obiceiuri, tradiții și superstiții de Crăciun în Muntenia. Cum sărbătoresc cei de aici
Tot în nordul Dobrogei, în comuna Luncaviţa, îşi fac apariţia „moşoii”. Aceşti colindători cu măşti colorate sunt o emblemă a localităţii. Moşoii întruchipează spiritul strămoşilor veniţi pe lumea asta ca să alunge spiritele rele din calea naşterii lui Iisus, vestind totodată anul cel nou, la care adaugă urările pentru sănătate şi belşug. Moşoii au un costum făcut din blană, lung până la pământ şi măşti din tărtăcuţe la care se adaugă panglici colorate, coarne de berbec, flori şi mărgele.
Obiceiul colindatului, care este forma de manifestare specifică sărbătorii creștine a Nașterii Domnului, cunoaște și în Dobrogea, mai ales în satele românești tradiționale de pe limesul dunărean de la Ostrov la Seimeni și Topalu, o puternică tendință de conservare, chiar dacă nu înregistrează o diversitate a repertoriului ca-n alte zone etnografice ale țării. În majoritatea satelor dobrogene, colindatul copiilor începe în după-amiaza Ajunului de Crăciun și îl precede colindatul flăcăilor.
Citeste si: Urări de Moș Crăciun 2020. Oferă-le zâmbete de Crăciun celor dragi
De obicei, copiii colindă în dimineața Ajunului de Crăciun până la prânz. La Aliman, Cochirleni, Rașova, Ciobanu, Gârliciu, Seimenii, Seimenii Mici și în general pe limesul dunărean colindatul începe dis-de-dimineață, înaintea apariției zorilor, și se termină a doua zi, când se luminează bine.
Colindele copiilor sunt scurte și hazlii, vestesc sărbătoarea, urează belșug și sănătate și mai ales cer daruri, pe care gospodinele le pregătesc din timp: colăcei, fructe și, bineînțeles, bani.
Un asemenea colind, vechi de peste un secol și care a fost înlocuit recent de „Bună dimineața la Moș Ajun“, se mai întâlnește numai în localitățile constănțene Rasova și Băneasa, este „Chitii – Mitii“ (Chitii – mitii după sac/ Zgâii ochii la colac, Dați colacu’ și hornacu/ Că plecăm la altă casă/ Că e fata mai frumoasă/ Si slănina mai gustoasă).
Copiii din Dobrogea mai au câteva colinde specifice precum „Bună dimineața“, „Raza soarelui“ și „Portocala“, care, de asemenea, au texte adaptate vârstei colindătorilor.
Tot în Ajunul Crăciunului și flăcăii merg la colindat odată cu lăsarea serii. Aceștia se constituie, încă de la Lăsatul Secului, în cete de câte 2-4 persoane pentru fiecare sat și încep să colinde odată cu lăsarea întunericului de la casa preotului, unde se cântă un colind specific „Colindul de preot“, urmat de colinde obișnuite: „Colindatul de cu seară“, „Sus în slava cerului“, „Colindul cel
mare“, etc.Citeste si: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii- catena.ro
Repertoriul cetelor de flăcăi este foarte bogat și cuprinde colinde religioase şi laice: colinde de casă cu caracter general, colinde de fecior și fată mare, colinde pentru tineri căsătoriți, colinde legate de diferite ocupații: pescari și ciobani. Gazdele răsplătesc pe fiecare membru al echipei de colindători cu cozonac, gogoși și țuică fiartă. La Oltina, pe de altă parte, există obiceiul de a se împleti coronițe de flori nemuritoare pe care gazdele cu fete de măritat le dăruiau anumitor flăcăi din ceată.
Obiceiuri, tradiții și superstiții de Crăciun în Dobrogea[Sursa foto: Tulcea noastra]
Sărbătoarea Moşoaielor la Luncaviţa, Tulcea, este un obicei străbun păstrat cu sfințenie de localnici. Moșoiul și moșoicuța reprezintă cele mai arhaice forme ale creștinismului, alungătorii tuturor nenorocirilor care încearcă să pună stăpânire pe sfârșitul anului și să contamineze noul an care vine.
Moșoiul are rolul de a „curăța” sufletul de rău, de a găti conștiințele, vestind și slăvind Nașterea Mântuitorului! El apără și sfințește casa gospodarului, aranjând-o atât pentru Crăciun, cât și pentru Anul Nou. El este „moșul” casei, bătrânul ancestral, sfătuitorul, ocrotitorul, cel care previne și care nu trebuie să lipsească din nicio gospodărie.
Mosoii sunt tineri îmbrăcati în piele de vulpe, cu cojoc lung de lână. Pe cap poartă coarne de cerb sau de berbec, iar fața le este acoperită de o mască confectionată din cătrună (tărtăcută). La brâu sunt încinși cu o centură lată de care sunt prinse tălăngi mari sau mai mulți clopoței.
Cetele sunt formate din 20 – 30 de moșoi. În seara de 24 decembrie, în ajunul Crăciunului, cetele de moșoi defilează în centrul comunei Luncăvița. Apoi, pleacă în satele Luncăvița și Rachelu și colindă din ușă în ușă.
Confecționarea și pregătirea măștilor, învățarea și repetarea colindelor, a dansului ritualic, organizarea paradei din ajunul Crăciunului și ultima defilare de Bobotează, reprezintă etapele principale acestei mari sărbători din Dobrogea.
Zgomotul produs de cioaie și de talangă pregătește noul an care se apropie, îl curăță de rele, îl primenește. Luncavița trezește în decembrie tradiția ancestrală, care protejează prezentul și viitorul și trăiește alături de simbolurile ei cele mai de preț, care renasc mereu.
Cântecele colindătorilor care însoțesc moșoaiele sunt păstrate în forma lor arhaică și se cântă pe cete: „La lină fântână” (colind de fată mare), „Colindul ăl mare – Dinaintea istor curții”, „Doamnele” (colinde pentru casa gospodarului), „Cerbul”, „Ciutele” (colinde de vânătoare), „La creangă de vișinel” (colind de copil), etc.
Se spune că pentru a avea noroc, în anul ce bate la uşă, nu trebuie să mănânci nimic în ajun de Crăciun. În ziua de Ajun nu sunt permise supărarea, certurile şi loviturile: cel care loveşte cu pumnul va primi înapoi tot atâţia pumni cât a dat.
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
Conform unei superstiţii, în ziua de Ajun nu este permis consumul de rachiu. Se spune că cel care bea rachiu pe 24 decembrie, va fi batjocorit de diavol.
Un obicei popular este aducerea unei crenguţe de vâsc în casă. Aceasta este aducătoare de noroc, belşug şi alungă certurile şi ghinionul. O tradiţie presupune împodobirea bradului de Crăciun cu un săculeţ mic, umplut cu boabe de fasole albă. Acestea simbolizează puritatea sufletului.
Casa nu trebuie măturată în ziua de Ajun, căci aşa se alungă tot norocul. O altă tradiţie este recuperarea tuturor bunurilor împrumutate de-a lungul anului.
O superstiţie spune că dacă un bărbat intră primul în casă în ziua de Ajun şi ziua de Crăciun, familia va fi binecuvântată cu noroc tot anul care urmează.
Un obicei respectat în special la sate este aruncarea boabelor de grâu sau porumb către colindători.
Boabele călcate trebuiesc împărţite apoi la păsări, pentru ca acestea să dea ouă din belşug în noul an. Ajunul Crăciunului este o sărbătoare plină de obiceiuri şi tradiţii populare, multe dintre ele păstrându-se încă atât la sate, cât şi la oraşe.
