"Deniile din saptamana ultima a Postului sau Saptamana Patimilor sunt slujbele la care credinciosii participa, prin traditie, in numar foarte mare. Ele se savarsesc in biserici incepand cu seara Floriilor, deci din Duminica a sasea a postului, pana vineri seara, inclusiv. Ca si cele din saptamana a cincea si aceste utrenii au elemente specifice care le dau caracter de unicat. Dintre aceste denii, cele mai importante sunt cele de joi si vineri seara, cunoscute si sub denumirile de denia mica si denia mare.
In Joia Mare sunt si multe traditii si obiceiuri
Vopsitul oualor in rosu se face in Joia Mare, urmand ca in Sambata Mare sa se coaca pasca si cozonacul ce vor fi aduse la biserica in noaptea de inviere pentru a fi sfintite.
Prin Sudul tarii, fetele fac cate 12 noduri unei ate, punandu-si la fiecare cate o dorinta si dezlegandu-le cand dorinta s-a implinit. Aceasta ata si-o pun sub perna seara, crezand ca-si vor visa ursitul.
Tot aici se pastreaza obiceiul de a spala picioarele copiilor din casa de catre femeile mai in varsta.
In Vestul tarii, o familie care prepara painea pentru Paste, pentru biserica, o aduce acum cu vase noi, cu lumanari si vin, pentru a ramane pana la Pasti.
Din Joia Mare pana in ziua de Pasti se zice ca nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toaca.
In traditiile romanilor, Joia Mare se mai numeste Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joimarita. Ea este termenul pana la care femeile trebuiau sa termine de tors canepa. La cele lenese se spunea ca vine Joimarita sa vada ce-au lucrat, iar daca le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul.
Uneori, o femeie batrana mergea pe la casele cu fete mari si dadea foc canepii netoarse. La fel, copiii, unsi pe fata cu negreala, mergeau sa le indemne la lucru pe fetele de maritat si sa primeasca oua pentru incondeiat de Paste.
Legat de pomenirea mortilor in aceasta zi, asa cum s-a inradacinat din strabuni, Biserica spune ca este un obicei neconform cu traditia ortodoxa autentica.
" Grija pentru cei adormiti trebuie sa treaca pe plan secundar, chiar sa lipseasca, deoarece slujbele pentru pomenirea acestora se incheie in Sambata lui Lazar, zi care prefigureaza invierea cea de obste, adica invierea tuturor oamenilor la sfarsitul veacurilor", spun reprezentantii Bisericii.
Un alt obicei care se pastreaza si azi este focul pentru morti. in Oltenia si acum se fac in zori, in curti si/sau la morminte, focuri pentru morti din boz sau nuiele; se spune ca ele inchipuiesc focul pe care l-au facut slujitorii lui Caiafa in curtea arhiereasca, sa se incalzeasca la el, cand Iuda l-a vandut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfantul Petru, cand s-a lepadat de Hristos.