Patru principii de bază cu privire la gestionarea responsabilă a ambalajelor în România

Statele din lume care acordă importanță protejării mediului înconjurător, printre care se numără și România, se află astăzi într-o perioadă de conștientizare cu privire la responsabilitățile agenților economici în legătură cu gestionarea corectă a ambalajelor. Preocupările cu privire la reducerea urmărilor negative asupra mediului înconjurător, în urma gestionării iresponsabile a deșeurilor sunt actuale, atât ca urmare a introducerii unei legislații specializate, cât și în urma educării populației generale și a oamenilor de afaceri. 

Abordarea sustenabilă a problemei producției, a consumului și reciclării ambalajelor este imperativă, deoarece mediul înconjurător se află într-o situație dificilă, din cauza sutelor de ani de abuzuri survenite în urma dezvoltării economice din trecut. De un real ajutor în acest sens pentru companiile din România sunt organizațiile specializate în oferirea de soluții cu privire la reciclarea ambalajelor, cum ar fi acest OIREP Eco Synergy (OTR este forma veche pentru actualele organizații de acest tip), care a susținut în ultimii ani atingerea țintelor de reciclare pentru mai bine de o mie cinci sute de clienți mulțumiți.

Iată care sunt principiile care stau la baza gestionării responsabile a ambalajelor!

1. Unul dintre pilonii centrali ai gestionării ambalajelor este principiul responsabilității extinse a producătorului (REP). Prin luarea în considerare a acestui element important, legislația impune ca producătorii să fie responsabili pentru ambalajele pe care le-au introdus pe piață, nu doar până la achiziția lor, ci și ulterior, în etapele de colectare, reciclare și gestionare. În acest fel, se obține siguranța intervenției producătorului pe tot ciclul de viață al ambalajelor folosite, element care stimulează introducerea unor inovații care au rolul de a reduce amprenta ecologică și urmările negative asupra mediului înconjurător.

2. O altă direcție cheie în gestionarea responsabilă a ambalajelor este legată de maximizarea reciclării și valorificării materialelor din care sunt produse. În acest sens, legislația din Uniunea Europeană precizează anumite ținte minime ce trebuie să fie atinse de fiecare companie care are obligații în acest sens, procentajul fiind variabil, între douăzeci și șaptezeci și cinci la sută, în funcție de materialul din care sunt fabricate ambalajele cu pricina (ținta minimă este prevăzută pentru ambalajele din lemn, iar cea maximă pentru cele din hârtie/carton).

3. O strategie esențială este legată de reducerea cantităților de ambalaje chiar de la sursă. Astfel, producătorii de mărfuri de acest gen trebuie să facă schimbări în designul ambalajelor pentru a contribui pozitiv la micșorarea cantităților ce ajung la gropile de gunoi.

4. Efortul de gestionare responsabilă a ambalajelor trebuie să fie făcut nu doar de către producători, ci și de consumatori. Aceștia din urmă trebuie să fie informați corect și într-un mod ușor de înțeles cu privire la importanța implicării active pentru o reciclare corectă. Un exemplu în acest sens este reprezentat de importanța colectării selective a deșeurilor de ambalaje pe categorii de materiale (de exemplu: hârtie, sticlă, plastic, metal).

În concluzie, protejarea corespunzătoare a mediului înconjurător poate fi realizată numai prin implicarea și colaborarea tuturor elementelor care sunt parte a generării, utilizării, colectării și reciclării deșeurilor de ambalaje.