Pericardul împiedică extinderea excesivă a inimii pe fondul accelerării presiunii sangvine. Pericardita se manifestă prin umflarea și înroșirea pericardului. Există cazuri în care, spațiul dintre straturile pericardului acumulează cantități excesive de lichid, afecțiune care poartă denumirea de efuziune pericardică.
Cauzele care conduc la apariția pericarditei sunt infecțiile virale, bacteriene, fungice, bolile cronice, infarctul sau administrarea anumitor medicamente. Există și situații în care pericardita apare independent de cauzele menționate, motivele care stau la baza acestei afecțiuni rămânând necunoscute.
Pericardita se tratează cu medicamente și în cazuri izolate, prin intervenție chirurgicală.
Cum se "instalează" pericardita?
Pericardul este învelișul inimii, format dintr-un strat serios și altul fibros. Umflarea pericardului duce la afecțiunea numită pericardită, semnalată prin dureri la nivelul pieptului. Pericardita poate fi idiopatică, fibrinoasă, cronică efuzivă, cronică constrictivă sau recurentă.
Care sunt cauzele principale care provoacă pericardita? Pericardita virală este consecința unei infecții virale, precum virusul gastrointestinal.
Pericardita bacteriană poate fi cauzată de o infecție bacteriană, iar pericardita parazitică, de o infecție provocată de paraziți. De asemenea, printre factorii cauzatori ai pericarditei se mai pot număra bolile cronice (lupus, artrita reumatoidă, sclerodermia), leziunile toracelui, insuficiență renală, tumori, HIV/SIDA.
Cum se manifestă pericardita?
Apariția pericarditei este semnalată de durerile ascuțite în piept, care se pot acutiza până când persoana întâmpină dificultăți respiratorii sau la înghițire.
Disconfortul provocat de prezența pericarditei poate apărea la nivelul gâtului, spatelui, umerilor.
Alte simptome ale pericarditei sunt: tusea seacă, stări de oboseală cronică sau anxietate, umflături ale mâinilor, picioarelor sau gleznelor.
Pericardita constrictivă poate fi indicată de umflături ale membrelor și picioarelor, fiind afecțiunea responsabilă pentru îngroșarea și întărirea pericardului. În consecință, mușchiul inimii nu se mai dilată, iar inima începe să funcționeze incorect.
Mai departe, pacientul acuză prezența palpitațiilor, a respirației zgomotoase sau umflarea zonei abdominale.
Acumularea excesivă de lichid la nivelul pericardului favorizează tamponada cardiacă, ducând la scăderea tensiunii arteriale. Tamponada cardiacă poate fi fatală și trebuie consultat medicul de urgență.
Mijloace de diagnosticare a pericarditei
Pericardita se stabilește în funcție de simptomele care apar, a istoricului medical și în urma consultațiilor medicale.
Se efectuează o radiografie toracică pentru verificarea dimensiunii inimii și prezența lichidului la plămâni.
Citeste si: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii- catena.ro
Citeste si: Concedieri masive în România. Ce companii au anunțat disponibilizări în următoarea perioadă: Mii de angajați rămân fără loc de muncă- antena3.ro
Citeste si: Cel mai scump oraș din lume este în Europa. Chiria este cu 340% mai scumpă decât în București- stirileprotv.ro
Electrocardiograma poate depista modificările ritmului cardiac. RMN de cord verifică lichidul suplimentar în pericard, îngroșarea pericardică sau compresia inimii. AngioCT descoperă eventualele inflamații și tumori.
Tipuri de pericardită
Pericardita constrictivă apare în urma pericarditei acute, în care procesul inflamator afectează vindecarea, modificând structura pericardului.
Mai departe, pericardul se calcifică, se transformă într-un perete rigid care îngreunează distensia cordului și umplerea cu sânge, provocând insuficiență cardiacă diastolică.
Pericardita constrictivă determină congestie hepatică, edeme, acumulare de lichid în abdomen sau fibrilații arteriale.
Pericardita uscată se manifestă prin durere toracică, febră, tuse, dureri musculare, etc. Pericardita uscată se poate vindeca în 7-14 zile și are ca remedii: tratament antiinflamator, tratament pentru calmarea durerii și repaus de odihnă.
Pericardita lichidiană presupune acumularea de lichid în sacul pericardic din jurul inimii. Simptomele sunt următoarele: dispnee, tuse, plenitudine abdominală etc.
Volumul prea mare de lichid în sacul pericardic provoacă și compresia plămânilor, traheelor, bronhiilor sau a esofagului. Compresia inimii conduce la tamponadă cardiacă, favorizând insuficiență cardiacă diastolică. În acest caz, apar simptome precum: amețeli, hipotensiune, tahicardie sau chiar deces.
Pericardita lichidiană se tratează prin eliminarea lichidului cu ajutorul puncției pericardice sau prin drenaj chirurgical. Pericardita lichidiană poate fi consecința insuficienței renale, infecțiilor bacteriene, tuberculozei, tumorilor pulmonare sau la sân.
Cum tratăm corect pericardita?
Pericardita implică tratamente diferite în funcție de cauza descoperită în urma investigațiilor de sânge, dar și de gravitatea simptomelor. Cazurile ușoare pot fi tratate cu ibuprofen sau aspirină, medicamente care conțin colchinină.
Citeste si: Românii se vor bucura în fiecare lună de un ajutor în valoare de 660 de lei! Ce trebuie să facă pentru a intra în posesia banilor- kfetele.ro
Citeste si: VIDEO Patrick, câștigător al sezonului 3 „Casa Iubirii”, enervat la culme de gestul iubitei sale, Bianca: "Ești cea mai enervantă persoană pe care o cunosc"- radioimpuls.ro
Citeste si: Viața muncitorilor străini în România. Nepaleza care vrea să fie româncă și băiatul care simte că e singur pe lume- antena3.ro
Această substanță scade inflamațiile pericardului, dar nu se administrează în cazul pacienților cu boli hepatice sau renale. Se recomandă și diureticele pentru eliminarea excesului de lichid din pericard, precum și corticosteroizi pentru pacienții cărora le sunt contraindicate analgezicele. Din tratament fac parte momentele de repaus, fără activități fizice solicitante.
Dacă pericardita are drept cauze infecții bacteriene sau fungice, atunci se vor administra antibiotice sau antifungice.
Tamponada cardiacă necesită drenarea excesului de lichid cu ajutorul pericardiocentezei. Această procedură presupune utilizarea unui tub subțire în cavitatea pericardică și extragerea lichidului din spațiul intrapericardic.
Pericardita constrictivă poate necesita procedura numită pericardiectomie. Aceasta presupune îndepărtarea chirurgicală a stratului calcifiat care presează inima.
Pericardita nu poate fi prevenită, dar poate fi ținută sub control dacă sunt urmate sfaturile medicilor. Fă o programare pe cardioclinic.ro și mergi la un control de specialitate de îndată ce semnalezi prezența unor dureri ascuțite în piept.
