” Era bine sa dea la toata lumea ajutor social ca sa nu mai plecam in Germania. Mergem la cersit ca nu avem ce sa mancam. E bine sa furam sa mancam?”, spune o femeie suparata foc.
Se vaita cu zece guri, dar cand o intrebi de munca, e sfioasa ca o fata mare... a o lasam pe acesta doamna ca stie una si buna: statul sa ii dea, statul sa ii faca.
Ne dam musafiri si cerem ajutorul primarului de barbulesti. El ne e ghid printre satenii "saraci lipiti"care au trait ani de a randul din mila statului.
Si oricat s-ar stradui sa ascunda bogatia pe sub pres, luxul scoate capul si iti ia ochii taman cand te astepti mai putin.
De fapt, daca ii asculti pe sateni, avutia in partea asta de lume, nu se munceste, nu se cladeste, ci se mosteneste. Toti au cate o ruda care le-a donat fie o casa cu etaj, fie o masina scumpa.
Dar sa revenim la primarul nostru, care vrea sa ne convinga ca procurorii fara suflet au taiat pe nedrept banii si sarmanii n au nici dupa ce bea apa.
In timp ce toata lumea se plange, aceasta duduie spune cu mana pe inima ca nu duce lipsa de nimic si traieste viata in roz pe ulita Barbulestiului. Doamna e caz unic! N-are nevoie de banii de la stat.
Statul a dat, statul a luat, darmai da inapoi vreodata? asta e dilema satenilor. A lor, a primarului si a vicelui.
Peste vile si palate, si peste masini tunate, un lucru e clar la Barbulesti: ajutorul social e mai asteptat ca Mos Craciun! Precum copiii mici in fata bradului, lumea de aici asteapta inca banii de la stat in fata portii..Oare