Poetul Mircea Dinescu a fost revoltat ca presedintele Iohannis l-a decorat pe Mircea Ionescu Quintus: “183 de note informative contine dosarul de turnator al presedintelui de onoare liberal. Domnul Quintus mai mult a bagat la mititica decat a scos”
Mircea Ionescu Quintus a decedat pe 15 septembrie, la varsta de 100 de ani.
Mircea Ionescu Quintus, avocatul-politician care a murit saptamana trecuta, a fost protagonistul unui episod controversat in 2000, cand CNSAS a anuntat ca seniorul liberal a fost informator al Securitatii. Mircea Ionescu-Quintus a contestat decizia, insa cererea i-a fost respinsa, iar abia dupa doi ani a obtinut dovada ca nu a facut politie politica. Poetul Mircea Dinescu, care a fost membru al CNSAS, a scris un editorial dur, in marttie 2017, cand Quintus a implinit 100 de ani si a fost decorat de presedintele Klaus Iohannis cu “Steaua Romaniei”.
“Luînd numai cîte un an din viaţa celor pe care i-a băgat în pămînt înainte de termen, domnul Ionescu Quintus pare sortit să trăiască 183 de primăveri, căci 183 de note informative conţine dosarul de turnător al preşedintelui de onoare liberal. Au murit şi prietenii turnaţi, au murit şi securiştii care i-au anchetat, numai bătrînul ciripitor supravieţuieşte propriilor sale păcate, spre fericirea de-a dreptul oligofrenă a lui Klaus Iohannis, care zilele trecute i-a proptit în piept “Steaua României” cu grad de ofiţer”, a
scris Dinescu in Catavencii. “Profanarea celui mai strălucitor simbol naţional de către chiar preşedintele ţării nu-şi găseşte scuza ignoranţei, atîta vreme cît unul dintre consilierii săi, Andrei Muraru, fost preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, ştie în ce hazna s-a scăldat domnul Quintus, iar la ceremonia de la Cotroceni a chibiţat chiar Dinu Zamfirescu, preşedinte de onoare al aceluiaşi institut, ba încă şi membru al CNSAS.
Performanţa avocatului, care prin însăşi natura meseriei era menit a-şi salva clienţii de pîrnaie, e mirobolantă, căci domnul Quintus mai mult a băgat la mititica decît a scos – lucru atît de bine făcut încît nu l-a lăsat indiferent pe Klaus Iohannis”, a notat Dinescu.
“Epigramistul nu a abordat doar genul minor, dîndu-i în gît pe colegii de cenaclu, ci a ajuns la performanţa majoră de a călca în picioare moaştele sfinte măcinate în temniţele comuniste ale poetului Vasile Voiculescu, asmuţind organele asupra fiului său Andrei.
Aşa a traversat marele poet apele Stixului, încercînd să-şi smulgă copilul din ghearele liliacului de peşteră cu robă de avocat”, a continuat poetul. “ În 1997, Ticu Dumitrescu era să paralizeze de furie cînd Ionescu Quintus a propus, nitam-nisam, ca definiţia de colaborator al Securităţii să se întrupeze numai dacă în dosar există un angajament olograf. Chichirezul acestei stranii propuneri s-a vădit mai tîrziu. Exact ca în cînticelul de mahala “Am cartofi, dar n-am ulei”, CNSAS avea la dispoziţie un metru cub de turnătorii marca Quintus, dar angajament – ioc! După cîţiva ani, cînd în microfilmele livrate cu întîrziere de SRI au apărut nu unul, ci trei angajamente semnate de împricinat, pe mapa anexă s-a descoperit şi urma de lamă cu care băieţii răzuiseră ştampila ce indica existenţa microfilmelor buclucaşe. Cu o mică ştersătură, securiştii care mulseseră un avocat la Ploieşti au muls mai tîrziu la Bucureşti, ca proaspeţi angajaţi ai SRI, un ditamai ministru al Justiţiei lui Ion Iliescu.”, a dezvaluit Dinescu.
“Narcisul ce se oglindise cu drag în fîntîna Securităţii îşi multiplicase sinele prin sciziparitate, semnînd notele informative, în 1959, cu numele de cod Radu, în 1967, cu numele Marcel, iar din 1971 pînă în 1989, cînd povestea de amor încă nu se încheiase, cu numele Filip. Pentru faptele sale de arme în compania celor trei pseudonime căzute la datorie în tranşeele comunismului, Ionescu Quintus a fost uns general în rezervă cînd capitalismul tocmai dădea în pîrg”, a concluzionat Mircea Dinescu.