Potcovitul, o meserie pe cale de disparitie! Mestesugarii se plang ca nu mai au cui sa transmita cunostintele lor
Meseria nu mai e bratara de aur pentru tanara generatie, se plang mestesugarii, care nu mai au cui sa transmita cunostintele lor. E si cazul unui potcovar din zona Galatiului.
Nici nu mai tine minte cand a facut prima potcoava, insa isi aminteste altceva: „Tin minte ca am luat un sut in fund de la maistru ca nu am pus caiaua bine”.
Pe nea Sandu l-am intalnit in atelierul pe care si l-a improvizat in curte.
De o viata face meseria asta si a pierdut de mult numarul cailor pe care i-a potcovit.
Sandu Mocanu spune ca e greu sa fii potcovar. E o meserie grea pentru ca „stai la foc, apoi stai la cal”.
In curtea potcovarului, fierul e incins cat e ziua de lunga. Polizorul se aude de departe.. E randul lui Armando, un armasar de 8 ani, sa isi schimbe "incaltamintea"
E o munca migaloasa, dar meseriasul se invarte cu iuteala focului. Ba-i curata copta calului, ba e cu uneltele si inroseste potcoava cu carbunii incinsi si o retuseaza cu batrana nicovala.
DISPAR SI ULTIMII MESTESUGARI!
Pe vremuri era o fala, astazi meseria de potcovar, ca multe altele, isi traieste anii din urma. Intrebat daca potcovele i-au adus noroc, barbatul a raspuns: „Da. Mi-a adus o femeie buna, baietii ii am buni si am mai castigat un banut”.
Cum caii sunt tot mai putini in sate, afacerile nu mai merg, iar batranii meseriasi dispar unul cate unul..
Daca pasiunea pentru potcovit o are in sange, in suflet si-a facut loc... regretul.... Nimeni din familie nu i-a mostenit pasiunea.