„Nu plec de aici, asta e casa mea, munca mea care am muncit de-o viata intreaga”, spune batrana.
Bunica Ecaterina isi pune mainile in cap si se intreaba plangand cum de a ajuns asa. Singura ei realitate este folia de deasupra capului cu care se apara de frig si ploaie: „Azi noapte mi-a fost frig, a plouat, am plecat si am stat in cimitir la morti intr-un cavou.
Este bolnava si abia se mai tine pe picioare. Oamenii din sat sunt revoltati si isi fac cruce. Parca nu le vine sa creada ca a ajuns sa doarma pe marginea santului.
Cei care o cunosc spun ca in urma cu 2 zile a fost evacuata din casa. Batrana s-a judecat cu cineva din sat mai bine de 8 ani.
„Nu stiu, nu mai judec ca sunt terminata definitiv, nu mai stiu nici pe unde merg. Astazi m-a vazut un om si m-a ridicat si mi-a zis "Ia neica si tu 10 lei sa iti iei si tu paine" si nu am ajuns doamna chiar asa”, povesteste batrana Ecaterina.
„Ea nu are de unde sa ii dea si ii ia toata avarea, 2 hectare de pamant intravilan si extravilan, casa tot constructii tot ce e aici toata bogatia si mai ramane si datoare 200 de milioane”
Spune ca nu a reusit sa isi ia nici macar hainele si actele. Se uita la poarta zavorata cu un lacat si nu ii vine sa isi creada ochilor.
Spune ca acolo este casa ei si nu se misca din fata portii. Nu se duce la nimeni pentru ca este bolnava si nu vrea ca oamenii sa ii vada nevoile si suferinta fizica.