În aceeaşi perioadă însă, s-a născut o adevărata legendă a sistemului poliţienesc din lume, cel supranumit Comisarul de Fier. Cei care l-au cunoscut pe Alimănescu în perioada interbelică, nu şi-au imaginat vreodată că-l vor vedea cu arma în mână pe străzile Bucureştiului. Asta pentru că cel care va deveni Comisarul de Fier s-a pregătit pentru cu totul altă meserie. Mult mai paşnica... cea de contabil.
Eugen Alimănescu s-a născut la 26 iulie 1916 în Slatina, judeţul Olt, într-o familie onorabilă.
"Dibaci mânuitor a tot soiul de arme, tintaş fara de pereche, iar pe deasupra dotat cu un mare curaj, era şi de aşteptat ca în scurt timp cei mai temuti banditi sa-i cada victime ”. Aşa îl descria pe vestitul poliţist ziarul ”Universul”.
Comisarul Alimănescu a realizat în scurt timp că majoritatea colegilor săi erau corupţi. Aşa a ajuns să-şi înfiinţeze propria echipă, numită Brigada Fulger în care a adunat 22 de tineri la fel de justiţiari.
Scopul brigăzii era „stârpirea bandiţilor şi borfaşilor din Capitală şi provincie” Brigada lui Alimănescu avea în dotare maşini de interventie rapida şi pistoale automate pe care nu se sfiau să le folosească împotriva infractorilor. Comisarul a descoperit că nu doar în rândul poliţiştilor îşi făcuse loc corupţia, ci şi în rândul judecătorilor.
Nemulţumit că infractorii pe care îi prindea reuşeau să-şi obţină libertatea la scurt timp după arestare, oferind mită judecătorilor, comisarul a început să aplice metode discutabile de lucru.
Citeste si: Daciana Sârbu, prima reacție după ce s-a aflat că a divorțat de Victor Ponta: „Mintea mea e...”- wowbiz.ro
În rapoartele sale, justifica infractorii împuşcaţi pe teren cu faptul că fie aceştia au încercat să fugă de sub escortă, fie au ridicat arma împotriva lui.
„Eugen Alimănescu a găsit o metodă radicală de a scăpa Bucureştii de infractori. Cum îi prindea, el nu-l mai aresta. Îi împuşca pe loc. După care făcea raport că individul încercase să fugă de sub escortă, că nu se supuse la somaţii, că ripostase cu arma în mână şi aşa mai departe”, scria Traian Tandin în volumul Cazuri judiciare celebre
Eugen Alimănescu a prins criminali celebri, intraţi în istorie pentru atrocităţile comise. În mâinile lui a căzut şi Iancu Berilă, unul dintre cei mai odioşi asasini români.
Gica Cioc, poreclit Balaurul, un cunoscut infractor din Ferentari şi Argintarul, conducătorul unei bande de tâlhari au căzut şi ei în mâinile lui Alimănescu.
Alimănescu fusese cooptat de comunişti şi făcut membru al Partidului Comunist Român. Se spune că mulţi ani, Securitatea l-ar fi folosit pentru diverse execuţii în acţiuni de anihilare a rezistenţei anticomuniste.
A fost filat începând cu anul 1948. A căzut în dizgraţia regimului în 1951 şi a fost exclus din partid, fiind la scurt timp arestat de Securitate.I s-au pus în cârcă acuzaţii grave care vizau abuzurile şi crimele săvârşite în timpul carierei.
Alimănescu a fost condamnat şi trimis de autorităţi la Canal pentru „neîndeplinirea sarcinilor de serviciu şi divulgarea secretului de stat”.
A ieşit din detenţie după doi ani. S-a ocupat de debit de tutun până când i s-a înscenat o delapidare. Reţinut din nou, în timpul anchetei, a fost transportat cu trenul spre Zimnicea şi a murit pe drum în condiţii suspecte.